Un aspect important al crizei familiei se răsfrânge asupra copiilor şi asupra educaţiei lor şi pleacă de la libertatea acordată de părinţi. Copiii sunt lăsaţi tot mai mult „să facă ce vor”, iar copilul nu alege de fiecare dată ceea ce îi este folositor. Problemele încep de la vârste fragede când sunt lăsaţi în faţa televizorului sau a calculatorului, pentru că „stau cuminţi” şi nu deranjează, scrie doxologia.ro.
Numai că acei copii nu primesc educaţia necesară, ei preluând exemplele negative pe care le transpun apoi în viaţa de zi cu zi. Apoi, la vârsta adolescenţei sunt lăsaţi iarăşi să facă ce vor, pentru că „sunt tineri” şi trebuie „să se distreze”, alunecând uşor spre panta alcoolului sau chiar a drogurilor. Această problemă a educaţiei copiilor a fost sesizată de Biserică, care se implică pentru rezolvarea ei. Una dintre cele mai mari probleme este implicarea familiei în educarea copiilor, anume modul în care îşi educă copiii.
Unii părinţi, din prea multă dragoste faţă de copii, îi lasă să facă ce vor, le dau libertate deplină, iar alţii, din cauza situaţiei financiare şi neîncrederii în Dumnezeu, nu se implică deloc în educarea copiilor. Le dau viaţă şi îi lasă în pace, nedându-le un exemplu pozitiv, creştinesc, pe care să îl urmeze. Dar este nevoie ca fiecare familie să aibă un duhovnic la care să meargă împreună şi să se spovedească, să primească sfaturi şi să le urmeze.
Relaţiile din interiorul unei familii trebuie să fie foarte bune. Copiii trebuie să îşi respecte părinţii pentru că le-au dat naştere, i-au crescut şi le-au dat educaţie. Familia trebuie să fie unită, să se înţeleagă bine, pentru că dacă există iubire şi înţelegere, totul se rezolvă. În interiorul unei familii, părinţii trebuie să se ocupe foarte mult de copii, să comunice cu ei, să fie prieteni cu ei. Familia trebuie să fie o instituţie sacră, un loc de unde ai de învăţat şi unde îţi rezolvi problemele. Indiferent de evoluţia societăţii, familia trebuie să rămână cu valorile nemodificate.
