Se poate trăi din frumusețe. Din inimi pure, nobile și încântătoare, din încredere, curaj și încântare. Ne putem hrăni sufletește din frumusețea scrisului, din lucrurile simple, din frumusețea de a iubi și de a dărui iubire, chiar și din frumusețea ispitei. Parfumul florilor, mânuța de copil care te strânge să rămâi aproape, flacăra lumânării, zborul păsărilor. Interpretările negative duc la finaluri triste, nedorite. Latura pozitivă a noastră adună frumusețea în noi și ne împiedică să îmbătrânim, scrie doxologia.ro.
Haideți să ne uităm mai atent în jur, cu o uimire adâncă față de miracolul și ineditul vieții. Noi, mici fărâme de viață cuprinse în jocul universal, vom înțelege să apreciem iubirea, bucuria, creativitatea, pacea interioara. Frumusețea o aflam în surâsul unui copil, în privirile senine, în dragostea din ochii celor ce îi iubești. Frumusețea lucrurilor care ne înconjoară trece adesea neobservată. Lucrurile banale sunt atât de prezente in viața noastră încât nu mai înțelegem puterea lor de a ne face mai buni, de a naște gânduri, idei noi, sentimente profunde.
Dacă încercăm un mic exercițiu de imaginație propunându-ne să admirăm farmecul lucrurilor de lângă noi, s-ar putea să rămânem plăcut surprinși de varietatea și perfecțiunea matematică a Universului. Contemplând minunile de zi cu zi cu care am fost binecuvântați, vom reuși să înțelegem ce daruri am primit odată cu venirea noastră pe Pământ, să ne bucuram din plin de ele și de fiecare zi, să devenim mai buni, să primim și să dăruim iubire, credință, iertare. Să iubim lucrurile mărunte care ne fac fericiți. Să ne iubim până și greșelile pentru că ele au dat frumusețe drumului nostru prin viață și lume.
Să mai simțim deliciul unei simple plimbări în natură extaziindu-ne de arbori, de sunete, de culori, de bucuria de a fi om liber care poate merge, auzi și vedea în voie. Să dăm atenție celor din jur, ființe și lucruri deopotrivă. Percepția tristeții și frumuseții acestei lumi va fi cauza chinurilor și bucuriilor noastre, dar va fi intensă și autentică, dovadă că sufletele noastre sunt pline de viața. Sa nu trăim in trecut, sa nu ne iluzionam cu privire la viitor. Toate forțele noastre, toată energia pozitivă să ne-o concentram în prezent. Să dăm putere maximă clipei de azi. Lumea întreaga se va da la o parte din fața omului care țintește foarte sus.
Chiar dacă nu va reuși, acesta va fi măcar cu câteva trepte mai aproape de Dumnezeu. Să ne îngăduim răgazul unei clipe de liniște, să dăm voie florilor să înflorească, norilor sa zburde, pomilor să danseze în vânt, viselor să ne învăluie. Să iubim soarele, umbrele, sunetele, șoaptele. Trăim într-o realitate iritantă, dar să recunoaștem că toate ideile și gândurile mărețe au avut prim contur în visare. Să ieșim din negru și să ne concentrăm să trăim în alb. Frumusețea înseamnă simplitate, eleganță, senzualitate.
Frumusețea este în noi, în speranța de bine, în iluzii, în senzații, în adevăr, în admirația noastră necondiționată față de ceilalți, în bucățica de suflet cu care noi înșine privim lumea. Pentru a vedea această parte a sufletului, ar trebui să cultivăm o stare de apreciere, de sinceritate și de gratitudine. Să trăim ca și cum ziua de azi ar fi ultima noastră zi. Să nu lăsam pe nimeni să ne minimalizeze ambițiile. Să credem în oamenii mari, care să ne facă să ne simțim și noi mari în preajma lor.
Să zâmbim încă din zori gândindu-ne la frumusețea zilei care se dezvăluie. Fereastra inimilor noastre să fie larg deschisă să primească lumina. Să privim în jur cu suflet de copil, cu ochii inocenței.
Sursa: doxologia.ro
