Ce înseamnă să ierţi? Când cineva ne greşeşte cu ceva sau ne prejudiciază în vreun fel, iar noi vrem să îl iertăm, ce facem? Putem să-i spunem „te iert”, dar este suficient? Orice creştin ştie că trebuie să ierte şi să fie iertat. În afara iertării dintre noi cu greu se poate vorbi de mântuire. Legătura creată între noi prin gestul iertării are multe semnificaţii şi toate sunt dătătoare de viaţă veşnică, dar una din ele este mai importantă. Este vorba despre iertare ca uitare, scrie doxologia.ro.
Desigur că pentru a ierta pe cineva, acela trebuie să regrete sincer gestul sau fapta cu care ne-a greşit şi să-şi manifeste vizibil regretul, cerându-ne iertare, de pildă. În această situaţie, des întâlnită, ce facem? În primul rând trebuie să uitam de acea faptă care ne-a prejudiciat. Uitarea este elementul esenţial al iertării şi în absenţa ei nu putem spune l-am iertat. Dar de ce este atât de importantă uitarea şi cum poţi ierta? Dragostea lui Dumnezeu pentru oameni se arată prin iertarea păcatelor. Atunci când mărturisim şi regretăm păcatul şi încercăm să nu cădem iar în păcat, Dumnezeu ne iartă şi ne şterge acel păcat, iar faptul că ni-l şterge înseamnă că acel păcat nici nu a fost vreodată. Păcatul iertat nu numai că nu mai există, el nici nu a fost vreodată.
Aşa trebuie să iertăm şi noi oamenii, fiecare după puterile lui. Dacă vrem să iertăm pe cineva, atunci acela, pentru noi, din momentul exprimării regretului pentru ceea ce a făcut, este un om nou, care nu a comis acea faptă. Când iertăm trebuie să ştergem complet din minte fapta regretată şi să privim aproapele ca pe un om nou, ca şi cum nici nu ne-ar fi supărat vreodată. Putem oare să facem asta? Putem, la început poate mai greu, mai târziu poate mai uşor, dar trebuie să încercăm, măcar. La rândul nostru avem nevoie pentru veşnicie de această iertare prin uitare a păcatelor noastre faţă de aproapele.
Sigur că această uitare nu vine aşa, dintr-o dată, nu poţi să apeşi pe un buton din minte, dar putem să ne comportăm faţă de cel care ne-a greşit ca şi cum nu ne-ar fi greşit. Noi nu trebuie să avem o evidenţă sau un cazier al prejudiciilor aduse nouă pentru că acestea aduc cu ele păcate mai mari, precum răzbunarea, neîncrederea, desconsiderarea şi multe altele. Iertarea prin uitare este o strădanie a sufletului nostru de a şterge total din minte o faptă rea comisă asupra noastră, iar strădania dusă în timp ajunge să fie o virtute, o calitate a fiinţei noastre. Dacă am iertat pe cineva, atunci acela este pentru noi un om nou, un om care nu a făcut nimic să ne supere.
Dumnezeu, în bunăvoinţa Lui, poate şterge păcatele noastre, dar şi noi putem şterge din minte faptele rele ale semenilor noştri asupra noastră. În felul acesta suntem unii faţă de alţii oameni noi, oameni curaţi, oameni spălaţi de păcate prin iertare. În felul acesta ne iertăm unii pe alţii şi putem spera la iertarea lui Dumnezeu. Trebuie să ne îngrijim să ştim să iertăm pe aproapele ca să fim asemenea lui Dumnezeu.
