Invidia este unul dintre relele cele mai mari, din multe motive. Sfânta Scriptură ne porunceşte să ne bucurăm cu cei care se bucură şi să plângem cu cei care plâng (Romani 12,15). Invidiosul ce face însă? Se bucură pentru nefericirea celuilalt şi plânge pentru fericirea aceluia. Domnul ne porunceşte să-i iubim pe toţi oamenii, chiar şi pe vrăjmaşii noştri (Matei 5, 44), scrie doxologia.ro.
Invidiosul, însă, nu numai că nu iubeşte pe vrăjmaşi, dar şi pe rudeniile, pe prietenii şi pe binefăcătorii lui, când îi invidiază, îi vede ca pe vrăjmaşi şi vrea să-i vatăme, precum Cain pe fratele său, Abel, şi iudeii pe Iisus. Bucuria pentru nefericirea celuilalt şi tristeţea pentru fericirea acestuia sunt sentimente diabolice prin excelenţă.
Satana, Lucifer cel căzut, a adus în lume invidia, prima şi principala răutate care-l caracterizează ca duh viclean. De altfel, din invidie i-a tras la cădere pe protopărinţii noştri. Prin urmare, omul invidios este următorul cel mai credincios al diavolului şi al demonilor. Este chiar mai rău decât ele, pentru că duhurile viclene niciodată nu se invidiază unele pe altele.
Subiectele invidiei lor sunt oamenii. Omul invidios însă îşi varsă veninul împotriva semenului său, care, deseori, este fratele, prietenul sau binefăcătorul lui.
