Evoluţia modei din zilele noastre are procente destul de mari în ceea ce priveşte atracţia lumii şi mai mult decât atât, viteza cu care se răspândeşte este destul de mare. Portul vechi, obiceiurile străbune, lucrurile vechi devin la un moment dat, modă de cele mai multe ori. Alte lucruri, care de nenumărate ori depăşesc limita morală, la fel devin modă în zilele noastre. Din păcate, lucrurile bune şi chiar obiceiurile bune întemeiate cândva în urmă, au rămas acolo şi au devenit lucruri demodate pentru unele categorii de oameni, scrie doxologia.ro.
Bineînţeles, sunt lucruri pe care înaintaşii generaţiilor noastre le foloseau şi nu erau bune, astăzi unele s-au îmbunătăţit, altele s-au înlocuit, şi cele mai multe au dispărut şi au apărut lucrurile anti-morale. ”La modă” auzim deseori când vezi pe cineva îmbrăcat mai diferit sau în cazul publicităţii care promovează partea feminină, vorbim despre “moda” cât mai dezbrăcată posibil. Lucrurile şi obiectele vechi, sunt ratificate ca obiecte de artă, obiecte rare, obiecte care nu se mai fabrică, etc.
Şi aceasta este o modă de a atrage câţi mai mulţi vizitatori în muzee, cât mai mulţi bani în afaceri cu obiecte de colecţie, etc… De(moda)t, se pare că sunt lucrurile care contează cel mai mult, şi un bun exemplu este că oamenii lasă lucrurile spirituale pentru partea demodată. E demodat în zilele noastre să spui că mai citeşti cărţile sfinte, e chiar demodat să mergi la Sfânta Liturghie, deoarece îţi poate spune că eşti naiv, nebun; e demodat să spui că mai crezi în minuni pe care Dumnezeu le face pe pământ prin sfinţii Săi.
Dar e demodat să mai crezi cu adevărat în Cuvântul lui Dumnezeu. E chiar la modă printre creştini să intre “lumea modată” în biserică. Spun unii că este ok să te îmbraci cum vrei dacă inima crede în Dumnezeu. Dar oare în ce mai credem când lumea e în noi şi noi tot în lume zacem?! Ce mai credem noi şi unde mai locuieşte Iisus Hristos în inimile noastre când El nu mai are loc de modă, deoarece îl laşi în “baraca demodată” de afară?! În paralel cu aceste exemple, raportându-ne la timp, credem că el trece pe lângă noi foarte rapid şi pentru lucrurile sufleteşti nu mai avem timp.
Este adevărat, timpul trece, dar un proverb românesc spune “Timpul tace şi trece”, nu stă în loc după noi, nu ne aşteaptă undeva la jumătatea zilei să ne terminăm noi lucrurile noastre pământeşti care ne ocupă cel mai mult din timpul nostru preţios, şi să ne amintească încă odată că mai avem nevoie şi de o altă hrană, o hrană duhovnicească care trebuie să o consumăm zilnic.
Timpul preţios care de multe ori îl pierdem devine nociv sufletelor noastre şi poate dăuna grav sănătăţii noastre spirituale şi cel mai greu de crezut este faptul că purtarea noastră, faptele în care trăim şi relaţia noastră cu celelalte persoane, îi influenţează pe cei de lângă noi, fie direct, fie indirect. Dacă nu acceptăm compromisul, vom reuşii să folosim acele lucruri “demodate” în favoarea noastră
