Se întâmplă uneori să sorbim cu sete învățături din viețile Sfinților Părinți pentru a ne mai înzdrăveni duhovnicește, dar de multe ori avem impresia, că viețuirea pe care o duceau ei atunci, creștinii de odinioară, este imposibilă în zilele noastre. Înțelegem viețile sfinților ca pe niște basme care ne uimesc cu frumusețea simplității lor, dar ne gândim că au trăit niște vremuri de mult apuse, vremuri în care nu aveai nevoie nici de televizor ca să-ți umpli viața, nici măcar de frigider ca să-ți duci traiul scrie ziarullumina.ro.
Astfel ne descurajăm și ne închidem în carcasa comodității noastre, care este una din bolile cele mai răspândite în rândul credincioșilor, și care a înmuiat statura duhovnicească a omului contemporan încât a gârbovit-o cu privirea spre pământ pentru a nu mai vedea frumusețea cerească cu care ne așteaptă Domnul. Acest duh al comodității este extrem de înșelător pentru că de el se leagă păcatul lenei și al iubirii de sine, iar iubirea de inactivitate este paralizia mântuirii. Și a intrat acest păcat al comodității mai cu spor prin descoperirile tehnologice din ultimii ani. Tehnologiile care ne iau mereu prin surprindere, ne fascinează de multe ori și ne duc spre nebănuite descoperiri făcându-ne viața mai „frumoasă” cu un plus de noutate.
Din ce în ce mai puțini credincioși, ne punem întrebări elementare de viețuire creștină: „Mă ajută pe mine lucrul acesta la mântuire?”, „Nu cumva aceasta îmi dăunează sufletește?”, „Îmi slăbește lucrul acesta pofta duhovnicească, pofta de rugăciune?” Dar nu este de vina tehnologia în sine, nici cei care o fac și o promovează cu spor, căci și ei au o scuză cât de mică în ochii noștri, căci și ei caută raiul, dar îl caută greșit, aici pe pământ, pentru că s-au rupt de Dumnezeu. De vina suntem noi pentru că în fiecare zi ne umplem viața cu lucruri care de cele mai multe ori nu ne sunt folositoare și ne putem lipsi de ele fără probleme. Multe lucruri sunt în plus față de ceea ce avem nevoie, de exemplu: Folosesc telefonul mobil pentru a putea comunica, deci am nevoie de un telefon căruia să-i țină bateria și să pot vorbi când este nevoie, acesta este scopul unui telefon, sa vorbesc, nimic mai mult.
Dar n-am nevoie de 500 de melodii și 10 jocuri pentru a pierde vremea cu ele. Nici de cameră foto pentru a vorbi la un telefon. Pentru a mă deplasa cu o mașină nu am nevoie de scaune cu încălzire, nici de geamuri cu închidere electrică, ci doar de o mașină care sa nu se strice repede și să consume puțin, atât și nimic mai mult. Dar cei mai mulți încurcam noțiuni de bun simț elementar. Confundăm necesitatea cu moftul. Numim cu atâta lejeritate mofturile drept necesitați, încât suntem de-a dreptul penibili. Căutam o viață cât mai comodă în orice aspect al ei, dar dacă ne-am depărta o clipă de toate acestea pentru a vedea o imagine de ansamblu, am constata cu uimire că noi, pe scara istoriei, facem lucrurile contrar creștinilor de odinioară care ar trebui să fie un exemplu de mântuire pentru noi.
În loc să urcăm pe scara nevoinței, noi coborâm și încă mai și săpam ca niște cârtițe în jos spre moarte. Sfinții Părinți se nevoiau să fie cât mai liberi de lucrurile pământești, dar noi ne nevoim spre a ne complica viața cu cât mai multe; ei se nevoiau cu bucurie spre mântuire, iar noi ne nevoim „inteligent”, caci așa ne învață slugarnicul diavol, măgulindu-ne cu amăgirea „eu știu de toate„. Știe el că pierde când luptă frontal contra mântuirii noastre așa ca denaturează lucrurile finuț, pe nesimțite, șoptindu-ne de multe ori în urechi:
„Ține-ți omule contemporan credința și sărbătorile, dar i-ați și un fotoliu comod în care să stai uitat la televizor până seara târziu. Dă și un ban la săraci, dar nu prea mult că trebuie să strângi bani și pentru un laptop, că doar ai nevoie tot timpul să ții calculatorul după tine. Duminica mai bine citește evanghelia în liniște pe internet, decât sa te mai chinui cu mersul la biserică, că este multă înghesuială și nu ai aer… Daca totuși te duci, nu uita să ții telefonul deschis în timpul slujbei ca să stai cu gândul că poate este vreo urgență de rezolvat la care să fii de folos”…
Să ne cercetăm fiecare ca să găsim toate comoditățile care ne țin paralizați și să începem să ne nevoim din toată puterea noastră, ca să dobândim împărăția cerurilor. Să învățăm să transpiram și noi duhovnicește, așa cum ne învață Sfinții Părinți.
