În aceste vremuri de criză, care afectează şi degradează grav starea generală a societăţii româneşti, se încearcă, pe diferite canale, în cadrul unor cercuri filosofice, ezoterice etc., mai pe faţă, mai pe ascuns, actualizarea unui mit: cel al suprapopulării planetei. De unde şi necesitatea „corectării” acestei stări prin, evident, reducerea, indiferent de mijloace, a populaţiei globului, scrie ziarullumina.ro.
Ce aţi spune dacă, peste câţiva ani, în loc de legume, carne lapte sau ouă, pieţele, supermarketurile şi restaurantele ne-ar oferi drept hrană insecte şi supercereale modificate genetic? Sau dacă tot ingineria genetică ne-ar micşora dimensiunile fizice astfel încât să încăpem mai mulţi în dormitor, în avion, pe plajă, în baie, la şcoală sau în cimitire, ca să nu devenim „o sferă solidă de corpuri vii a cărei rază ar creşte, dacă ignorăm relativitatea, cu o viteză egală vitezei luminii”.
Ei bine, toate aceste lucruri pot deveni realitate, de vreme ce ele sunt incluse în scenarii, mai mult sau mai puţin publice, despre care profesori eminenţi, experţi sau cercetători le susţin şi care şi-au găsit adepţi „discreţi” şi la noi. Care ar fi cauza acestor măsuri? Populaţia lumii a crescut de la 2 miliarde de locuitori în 1930, la 6,8 miliarde în momentul de faţă, pentru ca în anul 2050 să ajungă la 9 miliarde. „Şi ce dacă!”, am spune noi. Ei bine, nu este chiar aşa. Creşterea continuă a populaţiei este catalogată drept una dintre cauzele fundamentale care generează probleme de mediu precum schimbările climatice, despăduririle, diminuarea resurselor de apă sau pierderea biodiversităţii, după cum spun specialiştii. De unde şi necesitatea unor măsuri de reducere a populaţiei.
Biserica Ortodoxă Română a luat constant atitudine împotriva unor asemenea poziţii şi mituri. Pentru că este purtătoarea chipului lui Dumnezeu, orice fiinţă omenească deţine o demnitate reală şi impune un deosebit respect. De aceea, tot ceea ce este comis împotriva fiinţei umane este comis, într-o anumită măsură, împotriva voinţei lui Dumnezeu. Viaţa omului este de la Dumnezeu şi se perpetuează prin intermediul fiinţelor omeneşti, potrivit celor rânduite de Dumnezeu.
Avortul şi toate practicile avortive sunt păcate grele pentru că: prin ele se ucide o fiinţă umană; prin ele este afectată demnitatea femeii; ele prezintă riscul mutilării trupului femeii, al îmbolnăvirii şi morţii premature a mamei şi a femeii tinere. Femeia nu trebuie redusă la nivelul de obiect al plăcerii bărbatului, nu trebuie batjocorită şi umilită în ceea ce îi este specific, anume feminitatea şi calitatea de mamă. Societatea secularizată contemporană aduce justificări diverse ale avortului, justificări de cele mai multe ori de ordin medical şi social. Fiind în lume, Biserica nu este nerealistă, dar nu poate fi nici superficială cu privire la motivele privind tendinţele de justificare a avortului.
