Preocuparea noastră principală este propria siguranță. Vrem totul pentru noi, să ne fie nouă bine, indiferent de cum le merge altora. Nu încercăm în niciun moment să ne punem în locul celorlalți, să vedem lucrurile din punctul lor de vedere. Trecem zi de zi pe lângă tot felul de persoane, le judecăm, le comentăm, inevitabil.
Dar nu stăm nici o clipă în loc să ne gândim că acele persoane sunt speciale. Doar că nu le putem vedea cu adevărat atâta timp cât pentru noi contează doar propria persoană. Suntem egoiști adesea, oferim prea puțin, poate cu un interes anume sau uneori oferim chiar din suflet. Suntem falși, de ce ne prefacem că ne pasă, dacă nouă chiar nu ne pasă?
Să încercăm să nu îi judecăm pe cei din jurul nostru, pentru că nu știm ce luptă poată în sufletul lor și cum sunt cu adevărat. Noi vrem să fim cei mai tari oriunde am merge, nimeni nu se compară cu noi, bineînțeles. Suntem experți la interpretări, noi știm mai bine, nu poți să ne convingi că nu e așa dacă noi știm că e așa. Presupunerile noastre sunt de cele mai multe ori neadevărate, dar noi adorăm să creăm scenariul propriei noastre aventuri.
Așa cum ne place nouă, așa cum visăm că este viața noastră de fapt. Ne însingurăm pentru că ne îndepărtăm de oameni, de prietenii noștri, suntem invidioși că ei pot și noi nu. Nu trebuie să fie așa, noi putem schimba aceste lucruri. Trebuie să lucrăm la atitudinea noastră față de ceilalți și față de evenimentele care se petrec.
Fiecare are ceva special, tu ești într-un fel, ea în altul, fiecare are ceva de oferit. Să nu fim invidioși pe ceilalți, nu e deloc sănătos. Să prețuim ceea ce avem, să fim mulțumiți de cum suntem și unde am ajuns, iar dacă nu suntem, atunci ne punem pe treabă ca să putem ajunge acolo unde ne dorim. Să ne gândim și la cei din jurul nostru, nu suntem doar noi în univers, să fim buni și să-i respectăm pe ceilalți oameni oricum ar fi ei.
Sursa: doxologia.ro
