Shopping, adică mersul la cumpărături, însă nu oarecum, ci într-un mod dependent. Nimic neobișnuit până aici, însă atunci când mersul la cumpărături devine slăbiciune sufletească și patimă, lucrurile încep a fi îngrijorătoare. Cine s-ar fi gândit la această situaţie acum câţiva ani, când lumea încă stătea la cozi imense pentru câteva produse simple și limitate cantitativ?! Generaţia noastră s-a văzut brusc în faţa multor schimbări cărora nu a fost pregătită să le facă faţă, scrie crestinortodox.ro.
Shopping-ul creează dependenţă! În societatea actuală, mereu se găsește ceva de cumpărat, iar nevoia de a achiziţiona ceva nou poate fi atât de ușor de satisfăcut, chiar dacă de cele mai multe ori nu există decât o nevoie închipuită de un anumit produs, iar nu una reală. În majoritatea cazurilor, persoanele afectate de shopping sunt femei. O nevoie imposibil de controlat de a cumpăra mereu pune stăpânire pe acele persoane slabe și ușor de manipulat prin reclame și oferte de genul „reduceri” şi „al doilea produs gratis”.
Dependenţa de shopping este poleită cu aur, însă în interior ea implică multe lucruri dăunătoare. De pe urma ei pot suferi: persoane singure, familia și prietenii, cât și societatea în întregul ei (atât pierderi de natură afectivă, cât și financiară). Singurii pe deplin satisfăcuţi sunt producătorii și distribuitorii produselor de pe rafturi. Astăzi, shopping-ul se dorește a fi cel mai bun remediu împotriva tristeţii, depresiei si singurătăţii. La cel mai mic semn de tristeţe, de plictiseală sau de singurătate, magazinele sunt luate cu asalt.
Într-un magazin uriaș, unde peste tot sunt reclame „fericite”, oameni grăbiţi, muzică și vorbă multă, nu ai cum să te simţi singur, nu-i așa?! Pentru mulţi, shopping-ul a devenit o modalitate de a fi mereu în pas cu moda, un mod de a-ţi petrece timpul liber, ba chiar de a te relaxa, deci un stil de viaţă. Dar aceștia sunt cei mai săraci oameni (sufletește), fiind complet rupţi de tot ce este viu și personal, odată manipulaţi și depersonalizaţi de o industrie comercială inumană, care vrea numai să i se slujească, iar nu să slujească.
Fie că este vorba de haine, de mâncare, de electronice, de jocuri, muzică sau cărţi, linia dintre necesitate și dependenţă este atât de fină, încât cu greu îţi poţi da seama dacă ai încălcat-o sau nu. Numai un om foarte atent cu el însuși, care nu fuge de singurătate, aceasta fiind dorită din când în când, pentru o cât mai bună cunoaștere de sine, își poate da seama dacă „se folosește” sau „este folosit” de produsele de pe rafturi. Să cumpărăm atât cât avem nevoie cu adevărat, iar nu atât cât putem cumpăra.
