Un om sincer este un om pe faţa căruia poţi privi ca într-o oglindă sufletul său, îi poţi vedea în ochi orice trăire, este un om care nu încearcă să pară fericit atunci când sufletul lui plânge din cauza unei tristeţi, a unei deziluzii, a unei pierderi, a unei dureri, care îşi lasă lacrimile să-i curgă şiroaie pe obraz, când simte că nu mai poate merge singur pe drumul vieţii, când simte că a obosit sub greutatea poverilor sale, când simte că fără ajutor din partea unui semen şi a Bunului Dumnezeu nu mai poate merge înainte pe drumul vieţii, nu mai poate să îşi care în spinare crucea spirituală care i se pare atât de grea parcă ar fi de plumb.
Un om sincer nu îşi ascunde neputinţa, un om sincer nu se ruşinează să strige după ajutor, nu se ruşinează să fie văzut îngenuncheat şi slab în faţa greutăţilor vieţii, nu se ruşinează să ceară un sfat de la cineva mai înţelept ca el..
Un om sincer este un om pe faţa căruia vezi însă şi bucuria pe care o are în suflet, când se simte iubit, când se simte acceptat şi cu bune şi cu rele, care se bucură pentru orice lucru simplu, care se bucură să meargă cu picioarele goale prin iarba mângâiată de rouă cristalină, care se bucură când primeşte în dar un zâmbet o îmbrăţişare sinceră, care dăruieşte la rândul lui, celor din jur zâmbete şi îmbrăţişări sincere, care dăruieşte celor din jur iubirea lui sinceră, necondiţionată.
Omul sincer este un om cu pace în suflet un om care nu se teme că i se vor descoperi unele minciuni, unele vicleşuguri, este un om care nu are nimic urât de ascuns este un om care are conştiinţa curată care poate pune liniştit capul pe pernă, fiindcă ştie că prin faptele sale nu a pricinuit niciun rău nimănui. „Orice şmecherie, orice înşelăciune este descoperită şi în cele din urmă aduce pagubă; orice situaţie este mai puţin primejdioasă, dacă omul se situează pe terenul sincerităţii” (Honore de Balzac).
Sursa: doxologia.ro
