Ce înseamnă să fii prezent astăzi? Care sunt criteriile în funcţie de care apreciem consistenţa unei prezenţe? Cum ne putem (re)alfabetiza în taina prezenţei. Esenţialul actului de prezenţă înseamnă să fii într-un acolo în manieră implicată, conştientă, integrată, dinamică şi atentă. Prezenţa cuiva e o realitate dedicată, îndreptată către tine, lucrătoare, intensă şi simţită. Ea nu este o poziţionare fizică gălăgioasă. Prezenţa asigură posibilitatea comunicării, faptul comuniunii, înţelegerea şi întâlnirea. Ea este fundalul din care cresc evenimentele comuniunii, scrie doxologia.ro.
Cea mai serioasă prezenţă, înţelegere şi comunicare este în cea mai deplină tăcere. Ne înşelăm atunci când gândim că unii cu alţii comunicăm prin vorbire. Dacă între noi nu există profunzimea tăcerii, cuvintele noastre nu exprimă nimic. Înţelegerea are loc anume la nivelul în care doi oameni se întâlnesc într-o tăcere profundă, dincolo de orice expresie verbală. Cea mai intensă prezenţă şi mai integrală este cea a lui Dumnezeu. În dialog şi relaţie cu omul, Dumnezeu este prezent total, deplin, integral şi fiecare om devine partener de dialog cu valoare inestimabilă.
Această integralitate dumnezeiască în dialog face ca orice om să fie preferatul lui Dumnezeu. Omul e prezent fragmentar în dialoguri simultane. El se împarte între partenerii de dialog. Orice prezenţă apelează o altă prezenţă. E o prezenţă refuzată, respinsă, aceea care răspunde cu indiferenţă, nepăsare, sterilitate în gesturi. Cât de integrali, dedicaţi, fideli şi implicaţi mai putem fi faţă de prezenţa celuilalt când apelul unui telefon ne scoate din prezenţă, când artificii tehnologice din cele mai variate ne asigură porţia de stoicism la taina prezenţei aproapelui?
Contemporaneitatea nu înseamnă neapărat prezenţă. A fi prezent pentru cineva înseamnă a fi lucrător. Prezenţa este posibilă între actori din veacuri diferite. O prezenţă activă în viaţa noastră este sfântul. Activ, lucrător, el poate fi perceput mai consistent ca prezenţă decât actul diluat de a fi al unui contemporan. Prezenţa cuiva în viaţa noastră nu încetează prin moarte.
