Sunt zile și zile în viața noastră… Și viața își are zilele ei. Uneori ne trezim cu soarele în suflet, alteori ploua a deznădejde. Uneori am vrea să cucerim lumea, alteori am vrea să nu ne amintim în ce zi suntem. Uneori am vrea să ne îndrăgostim nebunește, alteori nu am mai vrea să știm ce este iubirea. Uneori ne-am dărui și pe noi căci ne simțim atât de buni și de darnici, alteori ne apucă un egoism de nici măcar o privire nu am mai împarți cu cineva, nici măcar cu noi înșine.
Uneori ne simțim atât de frumoși că și oglinzile din casă ne aruncă priviri de admirație înapoi, alteori nici măcar întunericul absolut nu ne mai poate ascunde de noi înșine. Uneori ne place să ne jucăm chiar și cu viața, alteori parcă jocul nu mai are nici un farmec și sensurile nici măcar ele nu mai au nici un sens. Sunt zile și zile în viață noastră…
Sunt așa zile că dacă ai fi floare te-ai lăsat iubit și de soare și ploaie în același timp. Și sunt așa zile în care dacă te simți soare, ai dori să devii brusc ploaie răcoroasă de primăvară. Dar indiferent ce zile sunt și indiferent ce ne simțim a fi, să nu uităm ce suntem, de ce suntem. Și că am putea rămâne flori dacă am vrea, am putea zbura ca păsările căci aripi avem și doar trebuie să le simțim adevărata greutate pe umerii noștri.
Să nu uităm că suntem oameni și dacă am înțelege sensul cuvântului ce ne devine trăsătură de caracter dar și identitate, am simți cât de frumoși suntem și cât de superbi am putea deveni doar dacă am iubi cu adevărat și sincer. Sunt zile și zile, sunt vieți și vieți, suntem oameni și oameni…
Fiecare zi să fie o zi a noastră, și plină de noi, să trăim din plin fiecare secundă a zilei cu fericirea și împlinirea ce ne este dată prin șansa la viață.
Sursa: doxologia.ro
