Cuviosul Visarion s-a născut în data de 7 mai 1794 și și-a dedicat întreaga viață slujirii Bisericii și dezvoltării muzicii psaltice.
Și-a început viața monahală în anul 1806, fiind tuns în monahism 6 ani mai târziu, în data de 11 octombrie 1812. Ulterior, în februarie 1815, a fost hirotonit diacon, iar 9 ani mai târziu, în data de 24 august 1824, a fost hirotonit ieromonah, scrie basilica.ro.
Încă din tinerețe, Visarion a studiat muzica bisericească sub îndrumarea dascălului Iosif Monahul la Mănăstirea Neamț, iar mai târziu, și la Iași, la cursurile de psaltichie ale Școlii de cântăreți.
În perioada 1831-1833, și-a aprofundat studiile la Școala de psaltichie de la Mănăstirea Neamț, perfecționându-se sub îndrumarea lui Macarie Ieromonahul.
Visarion a fost un mare ucenic al lui Iosif Protopsaltul, devenind un adept fidel al sistemului nou de cântări, pe care l-a promovat cu multă dăruire și iscusință. A compus numeroase cântări bisericești, precum Stihirariul pentru tot anul, cântări pentru Mineie, Penticostar, Triod și Irmoase, dar și Polileie, Heruvice, Axioane și altele.
Printre realizările sale, se remarcă „Pomelnicul Ctitoricesc” și o serie de cărți liturgice valoroase, în care a păstrat tradițiile muzicii vechi, dar și elemente ale noii muzici bisericești.
Într-o lucrare semnată de el în 1837, Visarion mărturisea: „Am scris-o scoțându-le atât cele grecești, cât și cele moldovenești, din sistemul muzicii celei vechi, în sistemul muzicii celei noi, după paradosirea ce am luat de la Sfinția sa părintele Iosif Schimonahul, dascălul meu.”
În data de 16 decembrie 1844, Cuviosul Visarion a trecut la cele veșnice, lăsând în urmă o moștenire spirituală și muzicală deosebită.
