În noaptea de 17-18 iunie 1951, au fost ridicate din actualele judeţe Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi, din 258 de localităţi situate în apropierea frontierei cu Iugoslavia, un număr de 12.791 de familii, care au fost deportate în sud – estul României, în câmpia Bărăganului, relatează publicația Glasul Aradului.
În noaptea aceea, miliţieni având liste cu persoanele care trebuiau ridicate, însoţiţi de armată şi de civili, au pornit acţiunea. Oamenii de pe lista neagră au fost treziţi şi li s-a pus în vedere să ia cu ei ce pot, pentru că vor fi mutaţi. Li s-au pus la dispoziţie căruţe, au fost conduşi la gară, escortaţi de santinele şi au luat drumul pribegiei.
Planurile urmăreau, după cum s-a descoperit ulterior într-un document redactat în 1956 la Timişoara, „igienizarea Banatului”, curăţarea etnică a germanilor, sârbilor, aromânilor. În al doilea rând se urmărea îndepărtarea a mai multor categorii sociale considerate periculoase de comunişti.
Condiţiile erau grele pentru cei deportaţi. Bănăţenii au fost aruncaţi în câmp, în Câmpia Bărăganului, unde li se pregătiseră parcele însemnate cu ţăruşi, în interiorul cărora aveau să îşi construiască, până la venirea iernii, case, şi unde au trăit câţiva ani, fără dreptul de a pleca de acolo, de a-şi vizita rudele, uneori chiar şi fără putinţa de a ajunge în timp util la un spital.
Există mărturii publicate ale celor întorşi acasă, după cinci ani de deportare.
Asociaţia Foştilor Deportaţi în Bărăgan a avut iniţiativa să se construiască, în incinta Muzeului Satului Bănăţean din Timişoara o replică fidelă a unei case de pământ bătut, acoperită cu paie, aşa cum au fost obligaţi deportaţii să-şi construiască în plin câmp.
Casa este compusă din două încăperi – cameră de locuit şi bucătărie – mobilate cu puţine lucruri, asemeni cu acelea pe care oamenii dislocaţi peste noapte au reuşit să le ia cu ei.
Sursa video: youtube TVR