Comunitatea culturală din Dorohoi, dar și din județul Botoșani, este copleșită de durere, după pierderea uneia dintre cele mai respectate și implicate figuri ale mediului educațional și cultural local. Profesorul Titus Ciprian Tomiuc, președinte al Societății Culturale Dorohoi și membru fondator al acesteia, a trecut la cele veșnice.
Vestea tristă a fost anunțată pe rețelele de socializare, unde valuri de mesaje de condoleanțe, omagii și amintiri au început să curgă din partea colegilor, foștilor elevi, prietenilor și instituțiilor de cultură. Un nume sinonim cu rigoarea intelectuală, cu pasiunea pentru educație și cu devotamentul față de valorile locale, profesorul Tomiuc rămâne în memoria tuturor ca un om care a iubit cultura, istoria și oamenii locului.
Biblioteca Dorohoi, instituție cu care a colaborat îndeaproape, a transmis un mesaj emoționant:
„Astăzi, aducem un ultim omagiu dlui Titus Ciprian Tomiuc, unul dintre membrii fondatori, ales apoi președinte al Societății Culturale Dorohoi (societate fără personalitate juridică). Prezență constantă la întâlnirile Societății, critic activ al materialelor prezentate în cadrul întâlnirilor Societății. Ne despărțim cu mare regret. Îi vom păstra vie amintirea”.
Profesorul Tomiuc a fost apreciat nu doar pentru activitatea sa pedagogică, ci și pentru implicarea constantă în viața culturală a municipiului Dorohoi și a întregului județ Botoșani. Prin activitatea din cadrul Societății Culturale, a contribuit la promovarea valorilor locale, la susținerea dialogului cultural și la păstrarea identității comunității.
Dispariția sa lasă un gol greu de umplut în rândul celor care l-au cunoscut și au colaborat cu el de-a lungul timpului.
În memoria lui Titus Ciprian Tomiuc, un apropiat și cunoscut, Gimi Șerban, i-a scris câteva versuri:
Te-ai dus, prietene, să vezi
Cum e și-n altă lume
Și, dacă de cuviință ai să crezi,
Întoarce-te la noi și spune.
Aici e tot așa cum știi :
E plin de gropi și cicatrici,
S-a așternut și bruma peste vii
Și-s mai puțini amici.
Din când în când ne întâlnim
Și te-așteaptăm și pe tine,
Din ale noastre scrieri să citim,
Tristețea să se-aline.
În rest, același trai cenușiu,
Cu greutăți de zi cu zi,
Dar pentru tine e târziu
Să poți ce-i rău a birui.
E vremea de veșnică odihnă,
Ce-i drept, e fără voia ta,
Să te păstreze Dumnezeu în tihnă,
Și noi în amintire te vom păstra.
