Mântuitorul nostru Iisus Hristos a stat de vorbă cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacob, pe care o săpase însuşi Iacob şi o dăruise lui Iosif, fiul său. Iisus o îndrumă către cele înalte, aducând vorba despre apa duhovnicească, care este apa cea îmbelşugată şi curăţitoare, că Duhul îşi găseşte totdeauna asemănarea cu apa şi cu focul. Femeia cere lui Hristos să-i dea această apă; El însă îi spune să se ducă şi să-şi cheme bărbatul, întrucât cuvintele pe care avea să i le spună aveau nevoie de o pătrundere mai temeinică. Ea însă tăgăduieşte că ar avea bărbat. Dar Cel ce ştie toate grăieşte: «Bine ai spus; că cinci bărbaţi ai avut, aşa precum îngăduie legea, iar al şaselea, pe care îl ai acum, de vreme ce trăieşti cu el în nelegiuire, nu-ţi este bărbat». Femeia se miră de ştiinţa Domnului, numindu-L prooroc şi îl întreabă despre Mesia: «Auzim din Scripturi că va veni Mesia, Care este Hristos, ce ştii despre El?». Dar Iisus, cunoscând bunăvoinţa femeii şi că samarinenii ştiau şi ei cele cu privire la Mesia zice: Eu sunt Mesia! Femeia ducându-se în cetate şi spunând acolo cele ce i se întâmplaseră, toţi de acolo s-au ridicat şi au venit la Hristos, rugându-L să petreacă la ei două zile. Şi plecând El acolo, a făcut multe minuni, care nu au fost scrise de Evanghelişti, din pricina mulţimii lor. Această femeie samarineancă, numită mai târziu, de Hristos, Fotini, şi care împreună cu cei şapte copii ai săi s-au încununat cu cununa muceniciei, în vremea lui Neron împăratul, după ce a fost încercată cu mult chin, cu crestături, cu tăierea sânilor, cu zdrobirea braţelor, cu înfigere de aşchii de trestie pe sub unghii, cu turnare de plumb topit pe gât şi cu alte chinuri fără de număr. Colacul de piatră al acelei fântâni a fost adus cu cinste de acolo, de împăratul Iustinian şi a fost pus la fântâna marelui palat al Cuvântului lui Dumnezeu, adică la biserica Sfânta Sofia, precum şi piatra pe care a şezut Hristos, când a vorbit cu samarineanca. Acestea stau până astăzi amândouă în faţa naosului, la intrarea dinspre răsărit a bisericii, spre stânga, vindecând tot felul de boli, mai ales ale celor care suferă de friguri, şi sunt apărătoare de frigurile mistuitoare.
Cu rugăciunile muceniţei Tale Fotini, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
