În ziua 14 martie 2025, a trecut la Domnul Elvira Sauciuc, mama Părintelui Arhimandrit Benedict Sauciuc, Starețul Mănăstirii Neamț.
Elvira s-a născut în ziua de 15 ianuarie 1929, în satul Copălău, județul Botoșani, din părinții Alexandru și Ioana Bălăucă.
În anul 1945, s-a căsătorit cu Ioan Sauciuc, din același sat, întemeind o familie frumoasă, pe care Dumnezeu a binecuvântat-o cu 13 copii. Ioan, soldat luptător în Al Doilea Război Mondial, la Cotul Donului, apoi cetățean model în comunitate, de o blândețe aparte, membru în consiliul parohial, și Elvira, model de mamă creștină, de o corectitudine și noblețe exemplare, au crescut pe cei 13 copii și i-au purtat în școli din truda mâinilor. Tatăl Ioan (trecut la cele veșnice în anul 1996, la vârsta de 75 de ani) a fost un foarte priceput meșter în confecționarea diferitelor vase de lemn, iar mama Elvira, vrednic ajutor în gospodărie, la lucrarea pământului și, în mod special, la creșterea și educarea celor 13 copii în iubire de Dumnezeu, de neam și de țară.
Ajunși la maturitate, copiii și-au ales fiecare drumul lor, doi dintre ei, încă din fragedă tinerețe, îmbrățișând viața monahală, și anume Părintele Arhimandrit Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț, și fratele său, Părintele Antonie Sauciuc, împreună ostenitor la aceeași mănăstire.
Elvira Sauciuc a fost o femeie harnică și darnică, cu o înțelegere profundă a rostului vieții, a încercărilor și suferințelor, a bucuriei și binecuvântării lui Dumnezeu. S-a bucurat mereu de vizita copiilor și a nepoților ei, în mod special de vizita celor doi fii monahi, cunoscuți în zona natală și nu numai. A trăit, de asemenea, și drama pierderii a doi dintre cei 13 copii ai săi. În ultimii ani, a avut ca cel mai apropiat ajutor pe fiica sa, Maria, fiindu-i alături totodată, și ceilalți membri ai numeroasei familii, scrie doxologia.ro.
Gândindu-ne la proverbul românesc, inspirat de adevărul Sfintelor Scripturi, că pomul bun se cunoaște după roade, iar omul bun după fapte (cf. Luca 6, 43-45), vedem cum Elvira Sauciuc a cultivat darurile primite de la Dumnezeu și le-a făcut roditoare, iar Milostivul Dumnezeu a binecuvântat-o cu o familie frumoasă și numeroasă, plină de iubire și recunoștință.
În aceste momente grele, de vremelnică despărțire, până la învierea cea de obște, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat din morți, să odihnească cu drepții sufletul roabei Sale Elvira, în Împărăția Cerurilor, în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit, iar familiei îndoliate și tuturor celor care au cunoscut-o și prețuit-o, să le dăruiască mângâiere și întărire sufletească.
Veșnica ei pomenire din neam în neam!
Cu părintești condoleanțe și binecuvântări pentru familia îndoliată,
† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
