La 50 de zile după Învierea Domnului, Biserica Ortodoxă celebrează Pogorârea Duhului Sfânt, praznic cunoscut în popor și ca „Cincizecimea” sau „Rusaliile”. În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit despre modul de manifestare și despre lucrarea Duhului Sfânt în Biserică, scrie ziarullumina.ro.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat mai întâi motivul pentru care Duhul Sfânt Se manifestă în lume diferit de modul în care Fiul S‑a făcut cunoscut când a luat chip de om.
„Apostolul și Evanghelia care s‑au citit astăzi ne arată în mod diferit, dar complementar, lucrarea Duhului Sfânt în lume și, în mod deosebit, în Biserică. Apostolul ni‑L prezintă pe Duhul Sfânt ca fiind «un vuiet de suflare de vânt», care se distribuite apoi în chip de «limbi de foc» deasupra fiecăruia dintre Apostoli. Pe de altă parte, Evanghelia ne arată că Duhul Sfânt este «apa cea vie». Această prezentare a Duhului Sfânt ne arată că El nu ia chip de om, așa cum a luat Fiul, pentru că Duhul Sfânt nu concurează și nu completează pe Dumnezeu Fiul, ci doar Îl confirmă și Îl comunică oamenilor, pentru ca viața lui Hristos să devină viața celor care cred în El. Duhul Sfânt nu ia chip de om, dar dorește să facă din fiecare om un chip duhovnicesc, o icoană a lui Hristos. De aceea, El nu Se impune din exterior, ci Se propune din interiorul omului, respectându‑i libertatea, inspirându‑l pentru cuvântul bun și pentru fapta cea bună, dar fără să forțeze pe nimeni. De aceea, El este «Duhul libertății» după cum spune Sfântul Apostol Pavel, și, întrucât El îl ajută pe om să cultive relația sa de credință și iubire față de Dumnezeu, El este Duhul comuniunii, al comunicării și al creșterii duhovnicești în comunicarea omului cu Dumnezeu prin rugăciune și cu ceilalți oameni prin cuvinte și fapte bune”, a spus Preafericirea Sa.
Patriarhul României a explicat și simbolismul celor două moduri de manifestare menționate în textele scripturistice citite în cadrul Sfintei Liturghii.
„El Se arată Apostolilor ca vuiet de vânt. El apare ca ceva care pune în mișcare, care aduce o prospețime, o dinamică, o noutate, care‑l scoate din monotonie și comoditate pe om. El este un Duh al libertății care suflă unde vrea și, în același timp, are ca scop să adune oamenii în iubirea lui Dumnezeu și întreolaltă. Limbile ca de foc reprezintă focul curățitor, luminător și încălzitor. Aceste calități ale focului, în raport cu metalele de pildă, se pot interpreta și ca lucrări duhovnicești ale Duhului. După cum focul curăță metalele de rugină, de zgură și le face incandescente și le transformă din rigide în flexibile, care pot lua formă nouă, tot așa Duhul Sfânt curățește sufletul de rugina și zgura păcatelor, înnoiește viața omului duhovnicesc și îi luminează mintea ca să înțeleagă Scripturile și voia lui Dumnezeu. Acest foc duhovnicesc a fost dat Apostolilor ca să facă lucrarea Domnului în diferite popoare. Limbile ca de foc simbolizează și lucrarea misionară a Apostolilor, care vor fi trimiși la neamuri diferite. De aceea, Iisus le‑a spus să nu se depărteze de Ierusalim până ce nu se vor îmbrăca cu «putere de sus». Limbile diferite înseamnă neamuri diferite, care sunt chemate să formeze o comuniune în Biserica lui Hristos, din neamuri diferite și persoane distincte. (…) Duhul Sfânt este prezentat și ca «apa cea vie» de către Mântuitorul în Evanghelia de astăzi. Apa cea vie este cea care dă rod pământului, face roditoare inima omului, îi dă o viață nouă. Aceasta înseamnă că Duhul Sfânt este Cel care oferă daruri multe omului, pe care dacă le cultivă ajunge la rodirea duhovnicească”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh.
Totodată, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat și modul concret în care Duhul Sfânt Se manifestă și lucrează în viața fiecărui credincios, ca mădular al trupului tainic al lui Hristos, Biserica.
„Duhul Sfânt adună popoare diferite și persoane diferite prin credința în Iisus Hristos și prin Botezul în apă și Duh în numele Sfintei Treimi și constituie Biserica lui Hristos ca sfântă comunitate divino‑umană vizibilă în lume. Biserica a fost întemeiată de Hristos prin Întruparea Sa și întreaga lucrare mântuitoare, dar ea a fost constituită prin lucrarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, când 3.000 de oameni s‑au botezat și au format prin comunitate divino‑umană pe pământ Biserica lui Hristos. După cum Duhul Sfânt S‑a pogorât peste Fecioara Maria și firea dumnezeiască a lui Hristos S‑a unit cu firea omenească și S‑a născut Hristos Dumnezeu‑Omul în lume, la fel, prin pogorârea Duhului Sfânt, viața divino‑umană a lui Hristos din ceruri se extinde la toată umanitatea care crede în El și devine prin Botez trupul tainic al lui Hristos. Tot prin pogorârea Duhului Sfânt asupra pâinii și vinului, noi primim Trupul și Sângele euharistic al lui Hristos. Astfel, fără lucrarea Duhului Sfânt nu este Întrupare, nu este taina Bisericii și nici Euharistie. Niciodată, Biserica Ortodoxă nu a despărțit lucrarea lui Hristos de lucrarea Duhului Sfânt și nici lucrarea Duhului Sfânt de lucrarea lui Hristos. (…) Spre deosebire de celelalte viețuitoare, omul primește darul înfierii, darul învierii din moartea cauzată de păcat și darul vieții veșnice. De aceea, Duhul Sfânt este chemat în toate lucrările Bisericii, pentru că El deschide creatura spre Creator”, a spus Preafericirea Sa.
