Ultima zi a Festivalului Internațional de Film „Quo Vadis” a adus la Iași un eveniment de excepție, în care muzica de film și arta vizuală s-au unit într-un spectacol al emoției. Pe lângă proiecțiile de film desfășurate la Ansamblul Mitropolitan, iubitorii de artă cinematografică, dar și publicul larg, s-au bucurat de concertul „Poveste despre noi” și de gala de decernare a premiilor din acest an, informează Arhiepiscopia Iaşilor.
Momentele de final au avut loc miercuri seara, 5 noiembrie, în Sala Unirii – Cinema Victoria din Iași, care a găzduit un eveniment artistic deosebit, prin care muzica de film s-a întâlnit cu arta vizuală live, într-o poveste plină de emoție.
Concertul vocal-simfonic „Poveste despre noi” a reunit artiști de renume internațional și a oferit publicului o seară memorabilă. Invitatul special al serii a fost Michael Paraskevas, compozitor american apreciat pentru coloanele sonore ale unor producții celebre Marvel și Disney, precum Frozen II, Hawkeye sau Agatha All Along. Alături de el, artista Ana Munteanu, cunoscută pentru spectacolele sale de sand art și pentru prezența sa ca finalistă la emisiunea „Românii au Talent”, a adus pe scenă un univers vizual de o sensibilitate aparte, completând fundalul muzical cu imagini efemere create din nisip.
Atmosfera a fost amplificată de energia tinerilor muzicieni din Liber Artis Orchestra, formație care a reușit să transmită pasiunea și intensitatea muzicii de film, sub bagheta dirijorului Bogdan Chiroșcă, de la Opera Națională din Iași. Întregul spectacol a fost pus în scenă sub îndrumarea regizoarei Alexandra Bandac.
Însemne, distincții și recunoștință pentru cineaști, la finalul festivalului
De la ora 19.45 a urmat ceremonia de decernare a premiilor „Quo Vadis” 2025, un moment festiv de încheiere al celei de-a doua ediții a festivalului. Programul a cuprins proiecția filmului retrospectiv al ediției, urmată de filmul documentar „Genesis”, care a prezentat procesul de realizare a trofeului.
Festivalul nostru se bucură încă de privilegiul de a-și trăi copilăria. Are doi ani și, firește, este iubit de toată lumea, cineaști și public, deopotrivă. Este iubit mult și se iartă mult, și acest lucru l-am simțit noi toți, care suntem implicați în plămădirea sa.
Quo-Vadis? Încoace? Răspunsul care ni s-a revelat anul trecut a fost libertate, cel care ni s-a revelat anul acesta este iertare. Aceste răspunsuri ne-au fost descoperite prin intermediul filmelor și al tuturor evenimentelor care s-au așezat sub protecția festivalului.
Spuneam că este iubit mult și iartă mult, pe de o parte pentru că are o vârstă fragedă, pe de altă parte fiindcă nimic din ceea ce se întâmplă nu depinde de noi, ci de Dumnezeu. Festivalul nu este o arenă a competiției, ci este un univers în care se dăruiește mult, cineaștii își dăruiesc filmele lor publicului, iar publicul le dăruiește întrebări și aplauze. Ne îngăduim unii pe alții, mergem să învățăm împreună, ne bucurăm unii de alții, dăruindu-ne ceea ce noi avem mai bun în acest moment, și mai ales ne încredințăm cu toții gândurile și trăirile lui Dumnezeu. Ne dorim să creștem, iar această creștere presupune mai ales o dimensiune duhovnicească care vine prin împlinirea de a învăța să iertăm, dar nu cu buzele ci din adâncul inimii noastre, a afirmat Cătălin Jeckel, producătorul festivalului.
Evenimentul s-a încheiat cu anunțarea și premierea laureaților, Trofeul „Quo Vadis” fiind oferit de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan următorilor cineaști: Mandi Hart, Christiana „Mongol” Budică, Jasminka Marković, Andrei Tarkovski, Ivan Jović, Mina Radović, Michael Paraskevas, Josh David Jordan, Juan Manuel Cotelo, Vlad Păunescu Andrei Coruț și Alexandru Ionescu (ultimii doi, pentru documentarele „Athosul din inima mea” și „Bucurie în dar de la Sfântul Munte”).
Totodată, ierarhul a acordat Crucea „Sfântului Ierarh Dosoftei” pentru mireni regizorului Hadzi-Aleksandar Djurovic (cel care a realizat filmul despre viața Sfintei Parascheva – „O Cruce în deșert”), regizorului Simon Scionka (realizatorul documentarului „Sacred Alaska”) și actriței Christiana „Mongol” Budică, absolventă a Facultății de Teologie Ortodoxă din București – Artă Sacră.
Cred că este pentru toată lumea un sentiment de împlinire, și nu atât datorat neapărat darurilor concrete și materiale, ci cât darurilor imateriale pe care cred că le-a primit fiecare participant la acest festival, darurile de bucurie și lumină, concretizate în filme de mare valoare artistică, de bun conținut spiritual, darurile de lumină prezente în dialogurile profesionale elevate pe care le-a prilejuit acest festival, dar și în întâlnirile de suflet pe care le-au avut cineaști dintr-o parte a lumii și altă parte a lumii, bucurându-se unii de alții că produsul muncii lor, produsul artistic și al gândirii lor, închinat lui Hristos, este bine primit în medii mai largi decât și-ar fi închipuit ei acasă, unde că poate că publicul este mai puțin numeros, mai restrâns. Rugăciunea mea personală către acest festival este să creștem, pentru că simt că noi creștem și prindem aripi, iar aripile se deschid tot mai mult, să creștem în acel fel în care Hristos să trăiască tot mai mult și mai deplin în noi. Cred că despre asta este vorba în noi și în filmele noastre, în scrierile și gândirea noastră despre film, despre arta mărturisitoare, mistagogică, în spectacolele noastre audiovizuale de diferite feluri, neconvenționale, și toate acestea se duc spre acea trăire, sper eu, cât mai deplină întru Hristos, prin înțelegere, prin iertare libertate duhovnicească, a mărturisit de asemenea Elena Dulgheru, directorul artistic.
Povestea Festivalului Internațional de Film „Quo Vadis”
Genericul festivalului, Quo Vadis?, este inspirat de romanul istoric scris de Henryk Sienkiewicz, pentru care, în 1905, i s-a decernat Premiul Nobel și de filmul, producție SUA, 1951. Prin acest festival dorim să cultivăm moștenirea spirituală și culturală a creștinismului prin intermediul filmului. Festivalul reprezintă un mijloc de evidențiere a capacității transformatoare a filmului, a capacității acestuia de a reflecta experiența umană prin prisma spiritualității creștine, încurajând în același timp dialogul și comuniunea în cadrul comunității și dincolo de ea.
Festivalul inspiră oamenii să-și redescopere vocația originară, demnitatea și să adopte în relaționarea cu ceilalți membri ai comunității un comportament congruent cu acestea.
Festivalul acordă prioritate filmelor care explorează teme de credință, spiritualitate și valori morale dintr-o perspectivă creștină. Aceste filme pot descrie povești de devoțiune religioasă, călătorii spirituale, istoria încreștinării unor comunități sau dileme etice înrădăcinate în teologia și tradiția creștină.
Festivalul servește drept agoră de întâlnire pentru creștini și alte persoane interesate să exploreze cinematografia inspirată din tezaurul de valori creștine. Acesta încurajează un sentiment de apartenență la o comunitate ai cărei membri împărtășesc aceleași valori, oferind oportunități de dialog, relaționare și sprijin reciproc.
Festivalul își propune să educe și să inspire publicul prin intermediul unor filme care provoacă la reflecție și care facilitează aprofundarea înțelegerii spiritualității și eticii ortodoxe. Acesta încurajează angajamentul critic față de arta cinematografică ca instrument de creștere spirituală, reflecție morală și transformare personală.
Festivalul promovează valori precum credința, dragostea, speranța, compasiunea, iertarea, smerenia ș.a.. De asemenea, proiectul încurajează cineaștii să realizeze producții care reflectă aceste valori și să contribuie în mod pozitiv la consolidarea moralei creștine în societate, abordând problemele contemporane printr-o grilă de lectură creștină.
Deși este înrădăcinat în tradiția creștină, festivalul salută cineaștii și publicul din medii și cu perspective diverse. Acesta celebrează temele universale ale credinței, iubirii, restaurării și mântuirii, care se regăsesc în cinematografie, recunoscând, în perspectivă eshatologică, demnitatea și valoarea persoanei.
