21 iulie: Ilie Pălie
Despre Ilie Pălie se spune că ar fi fost vizitiul lui Sântilie. În popor există superstiția că toți cei ce lucrează de Sf. Ilie sunt „păliți” imediat, chiar a doua zi, de unde și vine numele de Ilie Palie pentru ziua de 21 iulie. Adică, Ilie te pălește.
Biserica însă nu face nici o referire la această sărbătoare, nu este nici un fel de Ilie Pălie. Este o zi obișnuită. În calendarul bisericesc apar doar Sfântul Proroc Iezechiel; Cuvioșii Rafael și Partenie de la Agapia, scrie doxologia.ro.
Ilie Palie nu a existat ca persoană şi deci nu există această sărbătoare. Este o născocire. Daca ar fi existat această sărbătoare ar fi fost scrisă cu cruce roşie pe calendarul ortodox.
Este chiar o batjocorire a numelui Sf. Ilie prin adăugarea unui cuvânt care rimează.
22 / 23 iulie: Foca
În general, lumea amintește de Foca pe 22 iulie. Însă, în calendarul bisericesc, pe 22 iulie apare „Sfânta Maria Magdalena”, abia pe 23 iulie apare „Aducerea moaștelor Sfântului Foca”.
Există Sf. Foca, însă lucrurile sunt înțelese diferit. Lumea ține această sărbătoare pentru a se apăra de foc, dar Sf. Foca este ocrotitorul celor care navighează pe ape. Există, totuși, o legătură: atunci când se aprinde ceva și apare un foc, pentru a fi stins este necesară apa.
În realitate, Sfântul Mucenic Foca a fost episcop de Sinope, ale cărui moaște au fost aduse la Constantinopol în ziua de 23 iulie, anul 403. Deoarece la romani “phoque” era o divinitate ce trăia în adâncurile mării, sfântul martir din vremea împăratului Traian a fost învestit ca patron al corăbierilor. Sf. Foca este ocrotitorul celor care navighează pe ape. Ce treabă are cu focul? Numai niște neștiutori pot crede că dacă a luat foc ceva de la aragaz sau scurtcircuit, din cauza instalației defecte, este o pedeapsă.
Aceste pseudo-sărbători menționate și multe altele (Joile după Paşti, Rusaliile, Ilie Pălie, Foca, Pintilie Călătorul, Răpotinul, Drăgaica, Paparuda, Circovii, Filipii, Chirică Şchiopul,) nu există în calendar, nici cu cruce roşie, nici cu cruce neagră, dar oamenii le ţin. Mai bine lucrează duminica şi în schimb ţin aşa zisele sărbători.
Vorba românească: „Scump la tărâţe şi ieftin la făină”, adică dau importanţă zilelor fără valoare, şi nesocotesc Duminica. Iar dacă Domnul vrea să ne pedepsească cu piatră sau grindină, o poate face oricând vrea EI. Iar când acești oameni lucrează în Sfânta zi de Duminica se scuza aşa: „Ne iartă Dumnezeu, că doar muncim, nu lenevim”. Nu este adevărat. Porunca a patra nu poate fi călcată cu astfel de scuze. „Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile” (Iacov 2, 10).
În acest sens, în revista „Biserica Ortodoxă Română” nr. 4 din anul 1907, se precizează:
„Deoarece mulţi săteni ţin încă şi astăzi obiceiuri şi sărbători idoleşti, cu toate că ierarhii Bisericii dintotdeauna n-au încetat a sfătui pe creştinii noştri să se ferească de ele. Însuşi Sf. Sinod al Sfintei noastre Biserici autocefale ortodoxe Române a votat în şedinţa din 29 mai anul 1874, un regulament împotriva sărbătorilor de origină idolatră. Acest regulament, promulgat în 3 iulie 1874, cuprinde mai întâi sărbătorile bisericeşti şi naţionale ce tot creştinul ortodox român e dator a ţinea, apoi dispune la art. 3 următoarele: Orice alte sărbători superstiţioase precum: Joile după Paşti, Rusaliile, Ilie Palie, Foca, Pintilie Călătorul, Răpotinul, Drăgaica, Paparuda, Circovii, Filipii, Chirică Şchiopul, sunt oprite a se serba, ca nişte rămăşiţe din timpul idolatriei şi care nu aduc nici un folos su¬fletesc, ci numai pagube celor ce le serbează, împiedecându-i de la lucrări folositoare şi dând prilejul Ia petreceri deşarte şi vătămătoare. Preoţilor le recomandăm a sfătui pe enoriaşi de a părăsi asemenea sărbători păgânești, care nu sunt potrivite cu demnitatea de creştin şi cu învăţăturile Sfintei Evanghelii şi ale Bisericii”.
