Iuliu Hațieganu s-a născut la 14 aprilie 1885 în satul Dârja, județul Cluj, într-o familie de preot greco-catolic. Este considerat una dintre personalitățile fundamentale ale medicinei românești și întemeietor al învățământului medical modern din Transilvania, precizează site-ul unitischimbam.ro.
Astăzi, numele său este purtat de Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” și de Parcul Sportiv Iuliu Hațieganu.
Educație și începuturi
A urmat gimnaziul superior greco-catolic din Blaj, unde a fost coleg cu Iuliu Hossu. Ulterior, a studiat medicina la Cluj, obținând doctoratul în 1910, după care a devenit asistent universitar.
În 1914 s-a remarcat printr-un studiu despre galactozuria alimentară, publicat în literatura medicală de specialitate.
Contribuții la medicina românească
La vârsta de 34 de ani, Hațieganu a susținut prima prelegere universitară în limba română din Ardeal – „Problema icterului cataral”, punând astfel bazele învățământului medical superior în limba română la Cluj.
A fost medic internist de renume, cu contribuții importante în studiul tuberculozei și a avut un rol esențial în organizarea sistemului medical din Transilvania după Marea Unire de la Alba Iulia.
A participat la înființarea Universității din Cluj și a contribuit la dezvoltarea unei școli medicale de elită, alături de personalități precum:
Victor Babeș
Emil Racoviță
Iacob Iacobovici
A fost membru al Academiei Române și, pentru o perioadă, ministru al Sănătății în guvernul condus de Nicolae Iorga.
Viziunea asupra sănătății și sportului
Hațieganu a promovat ideea echilibrului între minte și corp, susținând dezvoltarea sportului de masă. Din inițiativa sa, între 1930–1932, a fost construit un parc sportiv modern la Cluj, destinat tinerilor.
Parcul a fost ridicat inclusiv din fonduri proprii și donații și a fost dedicat memoriei fiului său, care a murit la o vârstă fragedă. Proiectul a fost premiat la Jocurile Olimpice de la Berlin, unde a obținut medalia de bronz la o expoziție de arhitectură sportivă.
Moștenire
Iuliu Hațieganu a reușit să creeze o adevărată școală medicală, formând generații de medici și profesori. A rămas în istorie nu doar ca medic, ci și ca vizionar al educației și sănătății publice.
A murit la 4 septembrie 1959 la Cluj, lăsând în urmă o moștenire durabilă în medicina românească.
Sursa: unitischimbam.ro
