În zilele de 8 și 9 iulie 2024 a avut loc, la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, întâlnirea de 40 de ani a absolvenților promoției 1984, relatează doxologia.ro.
Evenimentul a reunit colegii și părinții profesori care s-au bucurat de revedere dar, mai ales, s-au bucurat de slujirea Sfintei Liturghii ca mulțumire și slavă adusă Domnului pentru toate darurile primite în acești ani. Nu au fost uitați nici cei plecați la Domnul, părinți profesori, colegi ieromonahi, colegi preoți sau doamne preotese. Pentru toți s-a săvârșit slujba de pomenire.
Absolvenții s-au bucurat și de prezența colegelor monahii care, la acel timp, și-au desăvârșit studiile împreună cu tinerii seminariști, iar acum sunt în slujiri cu multă responsabilitate: maica Benedicta Tatulici, stareță a Mănăstirii Moldovița, maica Lavrentia Arăpașu de la Mănăstirea Agapia. În mod special, au fost amintite maica Haritina Cârciu de la Mănăstirea Văratec, precum și venerabila maică Teofana Scântei, stareța Mănăstirii Vorona, care nu au reușit să ajungă la întâlnire.
După săvârșirea sfintelor slujbe, au urmat mult așteptata strigare a catalogului și luările de cuvânt ale părinților profesori. S-a subliniat frumusețea, dar și greutatea acelor ani când, în plină epocă comunistă, era extrem de greu să se țină piept asalturilor ideologice. Însă, pe toți a mângâiat aducerea aminte a părinților profesori despre elevii de atunci care, în pofida condițiilor vitrege, erau mereu găsiți, după terminarea programului, fie rugându-se în paraclis, fie lecturând în bibliotecă, fie învățând în sala de meditații de unde, părintește și blând, erau îndemnați să meargă la odihnă.
„A fost tare greu, dar am avut pe cine forma. Ați avut o maturitate care m-a ajutat foarte mult și pe mine. Atunci eram la începutul activității pedagogice în seminar”, a mărturisit părintele profesor Ioan Mihoc, pe atunci spiritual iar, mai apoi, director.
Foarte frumoasă a fost și intervenția venerabilului părinte director Mihai Vizitiu care, la cei 86 de ani ai săi, cu două intervenții chirurgicale consecutive, a dorit să fie prezent telefonic. Momentul a adus lacrimi de ambele părți, mai ales atunci când, tot telefonic, audiența a cântat părintelui director: „La mulți ani!”.
Luările de cuvânt ale tuturor colegilor au avut loc la momentul agapei. În tihna unui prânz elegant și echilibrat s-au depănat amintiri, s-au spus povești și întâmplări. S-au bucurat unii de alții: stareți, slujitori în administrații eparhiale sau în diaspora, ctitori de biserici dar, mai ales, suflete. S-au plâns și durerile, s-au făcut și planuri. Cel mai important plan și acceptat de toți a fost acela de a se revedea cât mai curând!
Un articol de Pr. Radu Brânză
