A devenit o binecuvântată tradiție ca în fiecare an sute de credincioși din Botoșani să participe la manifestările prilejuite de hramul Mănăstirii Vorona – „Nașterea Maicii Domnului”. Sfânta Liturghie a fost săvârșită duminică, 8 septembrie, de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, scrie ziarullumina.ro.
Ca un fapt inedit al hramului, anul acesta a avut loc prima ediție a pelerinajului pedestru cu ocazia sărbătorii Nașterii Maicii Domnului. Pelerinajul a debutat sâmbătă dimineață cu Sfânta Liturghie, oficiată la Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Botoșani, iar la drumeție s‑a alăturat și Părintele Mitropolit Teofan.
Pelerinii prezenţi la hramul Voronei s‑au închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost scoasă spre închinare în curtea aşezării monahale.
„Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, nu ne părăsește”
În cuvântul rostit către obște și credincioșii prezenți, ierarhul a afirmat că Maica Domnului este creștinilor izvor de mângâiere și de ajutor în vreme de secetă sufletească și de mâhnire: „Alergăm la Biserica lui Hristos, acolo unde se află fântâna harului și a binecuvântării, care poate să umple de bucurie, de veselie duhovnicească golul din inimile noastre. Suntem chemați să alergăm la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în fiecare zi de duminică și sărbătoare, pentru că în Sfânta Liturghie se află izvorul care alungă din noi mâhnirea, uscăciunea, împietrirea sufletului. Suntem chemați să alergăm la mângâierea care ne vine din scripturi, mângâierea care vine prin citirea cărților sfinte, care aduc rouă duhovnicească în seceta sufletelor noastre. Să avem gândul la Dumnezeu cât mai des în timpul zilei, dimineața și seara, dar în timpul zilei bine ar fi, așa cum cer sfinții părinți, să avem gândul la Dumnezeu cât mai des decât răsuflarea trupului nostru. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, cărțile cele sfinte și gândul la Dumnezeu sunt izvoare de apă binecuvântată care pot pătrunde în adâncimea firii noastre, să înlăture uscăciunea cea duhovnicească. Desigur, acest lucru nu îl putem face oriunde. Dumnezeu a rânduit două spații în care să se desfășoare cu adevărat viața noastră creștinească. Pentru câțiva dintre noi, viața de mănăstire și, pentru toți ceilalți, viața de familie. Acestea sunt cele două spații în care Dumnezeu Se arată – mănăstirea prin smerenia ei, iar familia prin nașterea și creșterea de prunci, acestea sunt cele două spații care, gestionate corespunzător, cu mila lui Dumnezeu și rugăciunile Preacuratei Sale Maici, omul poate fi ferit de stârpiciune. Și chiar dacă este cuprins de aceasta, trăind în spațiul mănăstirii sau în spațiul familiei, bogăția cea duhovnicească a Cerului se revarsă peste noi. Și în viața de mănăstire, și în viața de familie, avem nevoie de legătura noastră permanentă cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Conștiința Bisericii o numește „marginea doririlor”, adică dincolo de care nu se cuvine să avem o altă dorire. Ea este numită „hrănitoarea trupurilor și a sufletelor noastre”, „hrănitoarea noastră cea de veci” o numește rugăciunea pe care creștinul o rostește înainte de Sfânta Împărtășanie. Tot în aceste rugăciuni Maica Domnului este numită „cercetătoarea neputințelor sufletelor noastre”.
Aplecându‑ne genunchii în fața Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, simțind uscăciunea din sufletele noastre, nădăjduim în rugăciunea ei îndreptată către Fiul lui Dumnezeul, având încredințare în mila lui Dumnezeu, deși suntem lipsiți de rouă, de ploaie, de duh, Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, nu ne părăsește.
În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, ierodiaconul Veniamin de la Mănăstirea Sihăstria Voronei a fost hirotonit ieromonah, iar monahul Paisie de la Mănăstirea Cozancea a fost hirotonit ierodiacon.
Hramul s‑a încheiat cu o agapă, oferită credincioşilor prin grija stavroforei Teofana Scântei, stareţa mănăstirii.
