S-au împlinit 103 ani de la nașterea mitropolitului, teologului, prozatorului, poetului și dramaturgului Bartolomeu Anania Sub numele de mirean Valeriu Anania, cel care avea să devină mitropolit al Ardealului s-a născut la data de 18 martie 1921, în comuna Glăvile, județul Vâlcea. A studiat la Seminarul „Central” din București în perioada 1933-1941. Și-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din București și la „Academia Andreiană” din Sibiu, obținând licența în Teologie în anul 1948. În 1944 s-a înscris la Facultatea de Medicină și la Conservatorul de Muzică din Cluj. Până în anul 1958 a îndeplinit mai multe funcții în cadrul administrației patriarhale. Au urmat șase ani de temniță cruntă, în închisoarea de la Aiud, fiind supus așa numitelor activități de reeducare. În 1966, la doi ani după eliberarea din închisoare, a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii, unde a îndeplinit mai multe funcții în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române. În anul 1977 s-a întors în țară și a îndeplinit funcția de director al Institutului Biblic până în 1982, anul în care s-a retras la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica în totalitate scrisului. În anul 1993, la 21 ianuarie, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales pe arhimandritul Bartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, iar la 7 februarie, în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca, a fost hirotonit şi instalat arhiereu. În anul 2006, de Buna Vestire, Bartolomeu Anania a fost instalat Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Ierarhul cărturar a trecut la cele veşnice în 31 ianuarie 2011, fiind înmormântat în cripta ierarhilor de la demisolul Catedralei mitropolitane din Cluj-Napoca. Bartolomeu (Valeriu) Anania a avut și o bogată activitate literară. A fost ucenicul literar al poetului Tudor Arghezi, unul dintre puţinii scriitori români care au reuşit să ofere limbii noastre un chip poetic cu adevărat nou, după ceea ce-i dăruise deja Eminescu. Din anul 1978 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în anul 1982 a fost distins cu Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea, din 22 noiembrie 2010 este membru de onoare al Academiei Române. Istoria Literaturii îl reţine ca poet, dramaturg şi memorialist, iar anii care s-au scurs de la debutul din 1935 şi până astăzi, îl prezintă cititorilor nu doar ca un scriitor de talent, ca un estet, dar şi ca un iubitor de sensuri şi semnificaţii adânci. Pentru aceste motive, el se înscrie în linia celor care, de la Arghezi şi Voiculescu şi până la Ioan Alexandru, au înţeles că poezia şi scrisul în general ţin de revelaţie şi trebuie să slujească nu doar frumosului, ci şi binelui.
Artefact mai vechi decât piramidele egiptene descoperit de un jandarm botoșănean
Joi, 20 martie 2025, plutonierul adjutant șef Romică Păduraru, jandarm pasionat de istorie și detectorist amator autorizat legal, a descoperit...
