Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a fost prezent în această dimineață în Parohia „Sfânta Teodora de la Sihla” din localitatea Viișoara, Protopopiatul Darabani, unde a oficiat slujba de sfințire a noii biserici și a săvârșit Sfânta Liturghie, relatează doxologia.ro.
Mulțime de credincioși din zona Darabaniului s-a adunat în rugăciune sâmbătă dimineață la Parohia Viișoara pentru a participa la slujba de sfințire a bisericii „Sfânta Teodora de la Sihla” din localitate.
După citirea pasajelor scripturistice specifice slujbei de târnosire, soborul slujitor a înconjurat biserica, binecuvântând zidurile locașului cu Sfântul și Marele Mir și cu apă sfințită. În continuare, Părintele Mitropolit Teofan, dimpreună cu preoții prezenți s-au îndreptat spre Sfântul Altar, unde potrivit rânduielilor bisericești a fost târnosită și pecetluită Sfânta Masă.
Sfânta Liturghie a fost săvârșită în aer liber, pe un podium special amenajat în aproprierea locașului de cult.
După citirea Sfintei Evanghelii, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a rostit un cuvânt de învățătură.
„Așezarea unei biserici precum a dumneavoastră are întocmai acest rost, să ne aducă aminte că de trăim ori de murim, că de mâncăm sau de postim, ai Domnului suntem. Dacă dorim să fim întru adevăr, Hristos este Adevărul. Și dacă dorim să avem o existență cât mai plină, cu rost, cu sens, cu lumină, se cuvine să Îl avem pe Hristos, căci El este lumina lumii. Și întâlnirea cu El, uneori, se petrece în Golgota vieții, în Ghetsimaniul prin care trecem fiecare, adică sentimentul că suntem părăsiți de toți, și uneori chiar de Dumnezeu, deși El nu ne părăsește niciodată. Și tocmai atunci, când simțim că ne este mai greu, cu atât mai mult atunci, alergăm la Dumnezeu. Și deși ne este greu și suferința, încercarea, neînțelegerea din familie sau atâtea alte lucruri și situații și clipe prin care trece omul, prin privirea la Sfânta Biserică, la Sfânta Cruce, la icoana din cameră, la preotul care ne spovedește, la Sfânta Liturghie care se săvârșește duminica sau în sărbătoare, la sfintele mănăstiri, la Sfânta Scriptură, care nu ar trebui să lipsească din nicio casă, toate ne trimit la Dumnezeu, cu conștiința că fără El nu putem face nimic bun, adevărat, drept și veșnic. Amin”.
Pentru efortul depus la ridicarea acestei biserici, părintele paroh Marius Cătălin Condurache a primit din partea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan hirotesia întru iconom stavrofor.
Cei ce s-au implicat în lucrările desfășurate la zidirea bisericii din Viișoara au primit din partea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei ordine și distincții de vrednicie.
Scurt istoric
În anul 2000, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la acea vreme, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a fost săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, pe atunci Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, slujba de sfințire a locului unde avea să se ridice noua biserică și clopotnița, deoarece, biserica veche din lemn, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, nu mai asigura desfășurarea în bune condiții a vieții liturgice.
Biserica a fost construită în stil tradițional moldovenesc, cu o lungime de 20 m, o lățime de 9 m și o înălțime de 17 m, având compartimentarea: altar, naos, pronaos și pridvor.
Între anii 2015-2022, biserica a fost împodobită cu pictură, în tehnică frescă, de către familia de pictori bisericești Sabin și Gabriela Drinceanu din Iași, fiind înzestrată cu o catapeteasmă ale cărei icoane au fost pictate de pictorul Cristian Bistriceanu.
Lucrările s-au desfășurat sub coordonarea și cu purtarea de grijă a preotului paroh Marius Cătălin Condurache, sprijinit de consiliul și comitetul parohial, epitropi în perioada lucrărilor fiind domnii Gheorghe Gavril, Viorel Dumitru Rîmbu și Constantin Terinte.
Cele împlinite au fost posibile prin jertfa și ostenirea credincioșilor din parohie, prin sprijinul Arhiepiscopiei Iașilor, al Secretariatului de Stat pentru Culte, al Consiliului local și Primăriei Viișoara, cu implicarea domnului primar Laurențiu Constantin Rîmbu, dar și prin dărnicia altor ctitori, donatori și binefăcători.
