Telescopul spațial James Webb a oferit perspective inovatoare asupra unui nou tip de exoplanetă, fundamental diferită de cele din Sistemul nostru Solar. Această descoperire provoacă clasificările existente și extinde înțelegerea noastră despre formarea și caracteristicile planetare.
Astronomii au confirmat că peste 5.500 de exoplanete orbitează în jurul stelelor dincolo de Soare. Multe dintre aceste lumi sunt foarte diferite de planetele pe care le cunoaștem, ceea ce face dificilă determinarea naturii lor adevărate.
Printre cele mai comune sunt planetele care se încadrează între Pământ și Neptun ca mărime. Oamenii de știință au dezbătut de mult dacă aceste planete sunt lumi stâncoase, asemănătoare Pământului, cu atmosfere groase, bogate în hidrogen, sau planete înghețate, asemănătoare lui Neptun, învăluite de atmosfere bogate în apă, numite adesea „lumi de apă”.
Cu toate acestea, studierea acestor planete a fost complicată din cauza straturilor înalte și groase de nori care ascund frecvent atmosferele inferioare, lăsând o mare parte din natura lor un mister, scrie SciTechDaily.
Enigma exoplanetelor
O echipă internațională de cercetători condusă de Everett Schlawin de la Universitatea din Arizona și Observatorul Steward și Kazumasa Ohno de la Observatorul Național Astronomic din Japonia a folosit telescopul spațial James Webb pentru a privi prin nori o astfel de exoplanetă cunoscut sub numele de GJ 1214. b. Situată la doar 48 de ani lumină de Sistemul Solar, în direcția constelației Ophiuchus, GJ 1214 b este cel mai ușor exemplu de studiat.
În loc de un super-Pământ bogat în hidrogen, sau o lume de apă, noile date au relevat concentrații de dioxid de carbon (CO2) comparabile cu nivelurile găsite în atmosfera densă de CO2 a lui Venus din Sistemul Solar. Cu toate acestea, au existat încă multe incertitudini în noile date.
„Semnalul de CO2 detectat din primul studiu este mic și, prin urmare, a necesitat o analiză statistică atentă pentru a ne asigura că este real”, a explicat Ohno.
„În același timp, aveam nevoie de cunoștințele fizice și chimice pentru a extrage adevărata natură a atmosferei lui GJ 1214 b din studiul lui Schlawin.”, a adăugat el.
Apoi Ohno a folosit modele teoretice pentru a rula o multitudine de scenarii „ce ar fi dacă” despre atmosfera planetei. Dintre toate aceste modele, cele care se potrivesc cel mai bine datelor sugerează o atmosferă dominată de carbon, precum o „super-Venus”.
Deși fascinantă, semnătura atmosferică detectată este foarte mică. Everett Schlawin a comparat datele identificate cu citirea unei cărți.
„Este echivalent cu romanul Război și pace al lui Lev Tolstoi. Dacă ți-aș da două exemplare și aș schimba o propoziție într-una dintre cărți, ai putea găsi acea propoziție?”, a spus el.
Echipa subliniază necesitatea unor studii viitoare pentru a confirma și extinde descoperirile lor despre acest tip comun, dar misterios, de exoplanetă.
