Pâinea a fost şi va fii întotdeauna absolut necesară vieţii. Ea constituie hrana noastră cea de toate zilele. De aceea şi Mântuitorul, când ne-a învăţat cum să ne rugăm ne-a îndrumat să cerem nu „hrana” ci „pâinea”. Aici nu este vorba numai de pâinea făcută din grâu, ci mai ales de pâinea spirituală, care este hrana sufletească. Minunea înmulţirii pâinilor în pustie preînchipuie jertfa Euharistică, care se va repeta în Sfânta Sfintelor până în veacul cel din urmă, scrie doxologia.ro.
Dragostea Mântuitorului a fost atât de mare, încât ne-a lăsat nu numai învăţătura Sa sublimă în Evanghelie, minunile şi pilda vieţii Sale, ci a instituit Taina Sfântă prin care El însuşi e pururea cu noi şi se jertfeşte pentru mântuirea noastră. Aceasta a făcut-o în clipa ultimei seri petrecute cu ucenicii Săi, la Cina cea de Taina, când luând pâinea şi paharul le-a binecuvântat şi le-a dat lor zicând: „Aceasta să o faceţi întru pomenirea mea” (Luca 22, 19). Ascultând acest „testament” al Mântuitorului, Sfinţii Apostoli şi Biserica au continuat să săvârşească neîntrerupt cele ce Domnul a rânduit la Cina cea de Taină. Dragostea pe care a arătat-o Mântuitorul la înmulţirea pâinilor în pustie, se revarsă mereu nemărginit prin Sfânta Euharistie asupra oamenilor.
Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii, ne împacă şi pe noi cu Dumnezeu prin Sfânta Sa jertfă fără de sânge. Sfânta Împărtăşanie este condiţia esenţială pentru mântuirea sufletelor. „Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fii vinovat faţă de Trupul şi de Sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar”(1 Corinteni 11, 27-28).
Se cuvine aşadar, când ne împărtăşim, să dezlegăm legăturile patimilor şi păcatele noastre, curăţindu-ne prin Taina Spovedaniei. Numai cu o astfel de pregătire ne putem apropia „cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste” de Iisus Hristos „pâinea vieţii veşnice”. Cunoaştem că Mântuitorul însuși, înainte de a rândui chipul jertfei Sale tainice, a luat pâinea în mâinile Sale cele fără de prihană şi „a mulţumit şi apoi, sfinţindu-o şi frângând“ a dat-o Sf. Apostoli.
După chipul acesta şi noi avem datoria să mulţumim Lui Dumnezeu pentru toate binefacerile de care ne-a învrednicit. Aşadar, vedem că minunea înmulţirii pâinilor în pustiul Betsaidei este icoana Sfintei Împărtășanii, pe care Mântuitorul a instituit-o în joia Patimilor, spre mântuirea noastră. Prin rugăciune să ne apropiem şi noi cu credinţă şi cu dragoste de hrana euharistică. Să primim cu vrednicie „Trupul Domnului cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte”, recunoscând jertfa cea mare şi sfântă pe care a adus-o pe cruce pentru mântuirea noastră.
De câte ori ne aflăm în faţa Sfântului Altar, unde stă Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii şi ne așteaptă să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Său, să fim cu un cuget şi cu o simţire şi să preamărim cu o inimă şi cu o gură „preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Său”.
