De sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, 20 iulie, Preasfinţitul Părinte Nichifor Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a târnosit paraclisul Schitului „Sfântul Mina” din Mastacăn – Borlești, așezământ ce aparține de Mănăstirea Nechit. Credincioșii din zona orașului Roznov s-au rugat dimpreună cu clericii la Sfânta Liturghie, oficiată pe un podium special amenajat, și s-au închinat, potrivit rânduielilor bisericești, în sfântul altar, relatează doxologia.ro.
Sărbătoarea Prorocului Ilie a reprezentat pentru așezământul din Mastacăn o nouă filă scrisă în istoria schitului ce aparține de Mănăstirea nemțeană Nechit. Paraclisul cu hramurile „Buna Vestire” și „Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana” a primit veșmânt nou de har și binecuvântare.
Din sobor au mai făcut parte părintele arhimandrit Petroniu Marin, starețul Mănăstirii Pângărați și exarh de Neamț, părintele arhimandrit Zenovie Grigore, starețul Mănăstirii Nechit, părintele Camelian Liviu Gurbet, protopop de Roznov, părintele protosinghel Nicodim Bărbuță, egumenul Schitului „Sfântul Mina”, dar și preoți din Protoieria Roznov. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Evanghelismos” din Piatra Neamț, dirijat de diaconul Ciprian Ceai.
„Să aveți bucuria întâlnirii cu Dumnezeu prin Spovedanie, prin Împărtășanie, prin liniște”, a transmis în predica sa Părintele Episcop-vicar, afirmând totodată că „biserica în mijlocul comunității arată legătura între Dumnezeu și popor”:
„Dacă în poporul Vechiului Legământ era doar un templu la Ierusalim, iată a rânduit Dumnezeu ca în Noul Legământ jertfa să primească o altă dimensiune și o altă putere. Domnul a rânduit câte un templu, câte o biserică în fiecare comunitate creștină, astfel încât să ne fie aproape Domnul, să ne fie aproape acest semn al prezenței Lui. Și lăcașul sfințit astăzi este un asemenea semn, astfel încât în acest chip cei ce vă veți odihni spovedindu-vă, împărtășindu-vă, liniștitindu-vă, să aveți binecuvântarea întâlnirii cu Dumnezeu în biserica Lui cea sfântă. Împlinind tot timpul Sfânta Liturghie după sfințirea bisericii, ca semn al mulțumirii pentru darul vieții, ca semn al mulțumirii pentru prezența bisericii în mijlocul nostru, pentru că biserica în mijlocul poporului arată legătura între Dumnezeu și popor, precum am auzit în Cartea a treia a Regilor: „Tu, Doamne, ai spus – zice Solomon – că numele meu va fi acolo unde va fi templul”. Să ajute Bunul Dumnezeu celor ce l-au ajutat pe părintele Nicodim în această slujire frumoasă, să ajute Dumnezeu acestei obști, să vă ajute Dumnezeu tuturor celor ce au împărtășit cu noi acest moment de bucurie, pentru ca în continuare, primind putere, cele bune să le agonisim, adevărul să-l mărturisim, dragostea să o păzim”.
În semn de prețuire pentru întreaga activitate, părintele arhimandrit Zenovie Grigore, starețul Mănăstirii Nechit, și părintele protosinghel Nicodim Bărbuță, egumenul schitului, au primit din partea Mitropolitului Moldovei și Bucovinei Crucea „Sfântului Ierarh Dosoftei”. Totodată, credincioșii și apropiații așezământului care au sprijinit amenajarea și înfrumusețarea paraclisului au primit diferite ordine și distincții de vrednicie: familia Vasile și Elena Purcaru, care a ctitorit paraclisul, a primit Crucea Moldavă, iar Elena Știrbu a primit Crucea „Sfântului Ierarh Dosoftei” pentru mireni.
„Dăm slavă lui Dumnezeu pentru această zi! Acum trei ani, tot într-o zi frumoasă, luminată, de după Paști, se sfințea biserica cea mare, și iată în scurt timp am ajuns să simțim și biserica cea mică, de fapt prima biserică a mănăstirii, închinată Maicii Domnului, și de astăzi și Sfântului Cuvios Nicodim de la Tismana. Gândul acesta al celui de al doilea hram, al Sfântului Nicodim, a fost pentru faptul că oamenii, atunci când vin la mănăstire, să nu vină pentru un om ci să vină pentru un sfânt. Sfântul Cuvios Nicodim este un sfânt de-al nostru, care a trăit pe meleagurile noastre și ne-a adus în țară viața Sfântului Munte Athos, viața de obște. Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru acești ani frumoși, obositori dar frumoși, mulțumesc Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit pentru purtarea de grijă în rugăciuni, mulțumesc Preasfințitului Părinte Episcop pentru încredere, în primul rând, pentru susținere și rugăciuni, pentru că rugăciunea celor care țin la tine mai mult, te susțin mai mult și te încurajează să faci ceea ce trebuie, gândindu-te că pe primul loc în viața aceasta nu sunt neapărat zidurile, ci sufletele oamenilor. O biserică înseamnă adunare de suflete în rugăciune, și de aceea paraclisul care s-a sfințit astăzi este biserica cea de căldură a sufletelor noastre, în care noi ne petrecem slujbele de iarnă, în care noi ne-am rugat și înainte de a fi târnosită biserica de zid, dar acum, cu binecuvântarea Maicii Domnului și a Sfântului Cuvios Nicodim, avem un alt curaj și o altă putere ca rugăciunea noastră să fie mai multă, să devină mai rodnică”, a menționat în cuvântul său de mulțumire părintele egumen Nicodim Bărbuță.
Lăcașul târnosit astăzi, ridicat pe locul unei biserici care a ars
Schitul „Sfântul Mare Mucenic Mina” a luat ființă în anul 1996, ca schit de maici, fiind ridicat de maica Melania Cojoc de la Mănăstirea Văratec. În acest an, monahia Melania Cojoc cumpără zece prăjini de pământ de la familia Vasile și Rodica Muraru din satul Mastacăn. În anul 1997 se ridică o căsuță cu câteva chilii și un paraclis pentru sfintele slujbe. În anul 2001, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a rânduit ca așezământul să fie destinat monahilor și să fie sub oblăduirea Mănăstirii Nechit. În anul 2004, schitul trece printr-un cumplit incendiu, iar bisericuța de lemn arde până în temelii.
În anul 2006 are loc sfințirea locului pentru ridicarea unui nou spațiu de slujire, din cărămidă, biserică sfințită în 2021 de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan. În locul sfântului lăcaș care a ars s-a ridicat o bisericuță din bușteni, cu hramurile „Buna Vestire” și „Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana”. Lucrările la acest paraclis de lemn s-au finalizat în 2012, prin jertfa și dăruirea familiei Vasile și Elena Purcaru din Borlești, egumen fiind atunci părintele ierom. Antim Bozoancă. Lăcașul a fost înnoit, dotat cu cele necesare slujirii și înfrumusețat prin purtarea de grijă a actualului egumen, protos. Nicodim Bărbuță, prin jertfa și osteneala credincioșilor din Mastacăn și din satele înconjurătoare, precum și cu ajutorul binefăcătorilor.
