Întrucât scrierile Bisericii subliniază importanța rugăciunilor înălțate de cei rămași pentru izbăvirea celor care și-au început drumul către veșnicie, acestea fiind dovada iubirii pentru aproapele care nu mai este, slujbele de pomenire săvârșite din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre arată faptul că legătura dintre cei din lumea aceasta și cei plecați nu este înfrântă de moarte, dragostea fiind cea care nu cunoaște sfârșit, scrie Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, sâmbătă, 28 septembrie 2024, la Mănăstirea Putna a avut loc o slujbă de pomenire pentru bărbații de etnie română uciși în războiul ruso-ucrainean.
Sub streașina ctitoriei ștefaniene, un sobor de slujitori, condus de arhim. Melchisedec Velnic, stareț al Mănăstirii Putna, a săvârșit slujba Parastasului pentru 130 de ostași din diferite colțuri ale Bucovinei istorice, trecuți la cele veșnice în urma conflictului militar din țara vecină.
Inițiativa acestui eveniment prin care s-au înălțat rugăciuni pentru odihna sufletelor românilor uciși aparține unor societăți ce promovează cultura română și presei românești din Ucraina (Societatea „Golgota” a românilor din Ucraina, Societatea pentru Cultura și Literatura Română „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, Centrul Media BucPress și Societatea Culturală „Valea Prutului”).
Potrivit organizatorilor, comunitatea românească din Ucraina este profund îndurerată de pierderea fiilor săi pe câmpul de luptă într-un război nemilos și barbar, o parte dintre aceștia nefiind înmormântați creștinește.
Alături de o delegație din regiunea Cernăuți, din care a făcut parte doamna Irina Loredana Stănculescu, Consul General al României la Cernăuți, și Nicolae Șapcă, președintele Societății Scriitorilor Români din regiunea Cernăuți, la Parastas au fost prezenți și membri ai familiilor militarilor uciși pe front.
La finalul slujbei, arhim. Melchisedec Velnic a rostit un cuvânt de mângâiere pentru cei prezenți, evocând importanța rugăciunii pentru cei adormiți, mărturie a dragostei celor rămași pentru cei plecați în veșnicie.
„Suntem solidari cu românii de dincolo și îi pomenim pe cei trecuți năprasnic la cele veșnice cu conștiința că o rugăciune pentru ceilalți este bine primită de Dumnezeu. Ne rugăm pentru acești frați români, chiar dacă nu știm viața și cugetul fiecăruia, nu știm ce a fost în sufletul fiecăruia, dar știm că tot omul are nevoie de rugăciune. Indiferent cum au ajuns acolo, de voie sau fără de voie, că au dorit sau că nu au dorit, noi ne rugăm pentru ei. Unii dintre ei poate au fost pomeniți, unii poate nu au fost pomeniți; unii poate au fost înmormântați, despre unii poate încă nu se știe unde le sunt trupurile. Media lor de vârstă este în jur de 30 de ani. Deci au murit ei înaintea părinților lor. Și dacă este greu pentru un fiu să-și piardă părinții, este și mai greu pentru părinți ca să-și piardă fiul sau fiii. Însă lacrimile mamei, ale părinților pentru copii spală pe copii de păcate. Ne alăturăm și noi astăzi acestor lacrimi ale mamelor din Bucovina, partea ucraineană. (…) Nădăjduim că cei pe care îi pomenim astăzi, și i-am pomenit și îi vom pomeni, au căutat spre inima lor, spre Hristos din inima lor. Poate au suferit o oră sau câteva clipe. Poate au simțit că li se apropie sfârșitul, în războiul acesta nemilos. Dar poate că fiecare, și avem această nădejde, s-a întors către inima lui, adică către Hristos. A fi alături de Hristos în veșnicie, în împărăția Sfintei Treimi, acesta este rostul omului pe pământ. Și acesta este și rostul nostru al fiecăruia. Această nădejde trebuie să o aveți. Această nădejde trebuie să o avem toți. Să-i ajutăm ca aceștia să se împlinească. Cum? Prin fapta cea bună, prin rugăciunea pe care o facem, prin milostenia pe care o dăm. Căci datorie sfântă și frumoasă este ca să-i pomenim pe cei ce au plecat dintre noi, cu voie sau fără de voie. Simțind durerea lor și durerea părinților lor, a soțiilor, a copiilor, a părinților, a rudelor, a prietenilor, ne rugăm pentru pace și pentru bună așezare a lucrurilor în lumea aceasta. Dar să ne rugăm ca Dumnezeu să așeze smerenie. Căci în sufletul unde se așază smerenia, acolo se așază Hristos. Și unde se așază Hristos, acolo este și pace.”
Un moment cu adevărat emoționant a fost prezentarea galeriei de fotografii cu portretele românilor uciși în contextul conflictului militar din Ucraina. Cu sprijinul Inspectoratului Școlar Județean Suceava, prin prof. Daniela Ceredeev, inspector școlar pentru disciplina Religie, imaginile au fost însoțite de flori și lumânări purtate în mâini de membri ai Grupului Vocal Tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni” de la Liceul Tehnologic „Ion Nistor” Vicovu de Sus, coordonat de prof. Vasile Schipor.
Doamna Irina Loredana Stănculescu, Consul General al României la Cernăuți, a transmis mesajul instituției pe care o reprezintă, mulțumind inițiatorilor acestui eveniment comemorativ, prezentând totodată condoleanțe familiilor care i-au pierdut pe cei dragi.
„Ne aflăm aici în cadrul sfântului așezământ al Putnei lui Ștefan cel Mare pentru a onora memoria victimelor dintre etnicii români căzuți în conflictul militar din Ucraina. Un război anacronic pentru secolul al XXI-lea, care a afectat fără precedent securitatea europeană și euroatlantică. România s-a aflat alături de statul vecin în toată această perioadă, acordând autorităților ucrainene un sprijin multidimensional. Familiile celor care și-au pierdut viața în acest context tragic cunosc cel mai bine durerea resimțită și imensul gol rămas în urmă după pierderea celor dragi: părinți, frați sau copii. Apreciem inițiativa societăților românești Golgota, Mihai Eminescu, Valea Prutului și a Centrului Media BucPress de a organiza pomenirea bărbaților de etnie română uciși în războiul ruso-ucrainean și ne îndreptăm cu recunoștință spre familiile îndoliate. Ne rugăm împreună pentru sufletele celor plecați mult prea devreme dintre noi. Ne înclinăm înaintea memoriei acestora care par să ne fie alături prin portretele aduse aici cu acest prilej. Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Mănăstirea Putna, prin susținerea demersului comunității românești din Cernăuți, demonstrează solidaritatea cu întreaga societate afectată de acest război și cu durerile etnicilor noștri. Condoleanțe familiilor celor care au fost pomeniți astăzi. Dumnezeu să vă aline sufletul și să vă ajute să duceți mai departe memoria acestor bravi bărbați! Pomenirea lor din neam în neam!”
Pr. Vasile Covalciuc, protoiereu de Storojineț, a mulțumit Mănăstirii Putna, Ierusalimul neamului românesc, și obștii acesteia pentru dragostea cu care i-a sprijinit și continuă să îi sprijine pe românii din Ucraina și nu numai. Sfinția sa a transmis Înaltpreasfințitului Părinte Calinic și Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților gândul de recunoștință al Înaltpreasfințitului Părinte Meletie pentru organizarea acestui eveniment, dar și pentru ajutorul consistent oferit în ultimii ani.
Nu în ultimul rând, domnul Nicolae Șapcă, președintele Societății Scriitorilor Români, regiunea Cernăuți, a evidențiat rolul pe care eroii care și-au dat viața pentru pace l-au avut în istoria acestor meleaguri. Domnia sa i-a asigurat pe cei îndoliați de continua susținere, în ciuda durerii cumplite resimțite de cei care își pierd copiii. „Slujba de pomenire de astăzi este o dovadă a faptului că durerea nu are hotare. Și acele familii îndurerate care și-au pierdut copiii, tații, frații, soții, nu pot rămâne singuri și nu pot fi dați uitării. Noi căutăm să fim alături de ei, să-i consolăm cum putem, însă noi nu știu dacă vom înțelege, dacă vom simți vreodată durerea din inimile lor. Slujba de astăzi este o dovadă a faptului că rugăciunea nu are hotare; și dacă astăzi, aici, la Mănăstirea Putna, s-au înălțat rugăciuni pentru ostașii căzuți în războiul din Ucraina, aceasta este o dovadă a faptului despre care am spus. Vă mulțumim din suflet în numele comunității românești, din regiunea Cernăuți, din Ucraina în genere, pentru grija pe care ne-o purtați, deoarece noi la Putna venim să ne bucurăm, noi la Putna venim și atunci când suntem triști. Și iată că astăzi am venit în acea zi în care ne pomenim copiii care și-au dat viața ca noi astăzi să putem fi împreună.”
Un articol de Irina Ursachi
