La data de 20 mai 2020, la vârsta de peste 90 de ani, după aproape patru decenii de slujire în Biserica Ortodoxă Română în demnitatea de arhiereu, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen, cel care și-a petrecut întreaga viață în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor, ierarh vrednic al Bucovinei, iubitor al neamului românesc, a trecut la Domnul.
La împlinirea a cinci ani de la începutul călătoriei spre Împărăția lui Dumnezeu, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen a fost pomenit marți, 20 mai 2025, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”, de către un sobor din care au făcut parte membri ai Permanenței Consiliului Eparhial, consilieri, exarhi, protoierei și stareți, sub protia arhim. Melchisedec Velnic, exarh al mănăstirilor, răspunsurile la strană fiind date de către membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale, dirijat de arhid. Ilie Leonte.
Slujba Parastasului a fost săvârșită în paraclisul mănăstirii care adăpostește acum, pe perioada lucrărilor de restaurare a Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, într-un baldachin de lemn sculptat, cinstitele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, mare făcător de minuni.
Cuvântul de învățătură, intitulat „Înaltpreasfințitul Părinte Pimen – un arhiereu, un filantrop, un păstor și un părinte”, a fost rostit la finalul slujbei de către pr. Viorel Ilișoi, consilier al Sectorului Economic-Financiar al Centrului Eparhial Suceava. După aducerea în atenție a celor mai importante aspecte ale biografiei Părintelui Arhiepiscop, sfinția sa a împărtășit o parte dintre momentele emoționante la care a fost martor de-a lungul timpului, evocând totodată personalitatea celui care a fost cunoscut, între altele, pentru dragostea și grija arătate celor în nevoie, informează Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
„De activitatea socio-filantropică s-a ocupat îndeaproape, mai ales de căminele de bătrâni și copii, pe care le vizita zilnic, dar și de familiile nevoiașe, rămase fără locuință în urma inundațiilor sau a incendiilor. Aici amintesc zidirea de zeci de case, atât în eparhie, cât și prin alte locuri care au fost cuprinse de astfel de calamități. Vizitele pastorale cu ocazia slujbelor arhierești în mijlocul credincioșilor erau momente de mare bucurie duhovnicească pentru acele comunități. La agapă era înconjurat de autoritățile locale, cărora le vorbea despre viața simplă și frumoasă de la țară, pe care a deprins-o încă din casa părintească. De cele mai multe ori, acum, copiii, pe care îi îndrăgea atât de mult, îmbrăcați în haine tradiționale, prezentau momente artistice din bogăția culturală a bucovinenilor. El, părintele Pimen, așa cum îi plăcea să răspundă la telefon, fredona versurile: Frunză verde, iarbă deasă, iarbă din zăvoi/ Nu e viață mai frumoasă ca în sat la noi. De fiecare dată îi plăcea să se fotografieze cu acești copii, zicând că la moartea lui aceste fotografii îl vor însoți, așezate frumos într-o trăistuță tradițională.”
Cuvântul s-a încheiat cu rememorarea celui din urmă drum în ținutul Bucovinei, al cărui „copil răsfățat” a mărturisit că a fost: „Ziua de 20 mai 2020 nu o vom uita niciodată. Nu vom uita cum tot poporul cel dreptcredincios al eparhiei Sucevei, de la intrarea în județ și până în orașul Suceava, l-a întâmpinat cu lacrimi și cu flori, pentru ultima dată”.
În cei peste 29 de ani de rodnică arhipăstorire în Eparhia Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen s-a implicat activ în lucrarea pastoral-misionară și în proiectele social-filantropice. A redeschis mănăstiri închise în perioada regimului comunist, a fost alături de ctitorii de biserici și a ajutat la zidirea de noi lăcașuri de cult. Le-a oferit adăpost persoanelor vârstnice, i-a sprijinit pe cei singuri sau abandonați și le-a fost alături celor care s-au aflat în nevoie. Înaltpreasfinția Sa a îmbogățit literatura religioasă publicând diverse studii, îndeosebi cu privire la iconografia bisericească, dar și articole, cronici și recenzii.
Părintele Arhiepiscop Pimen s-a născut în anul 1929, la Greabănu, județul Buzău, și a primit la Sfântul Botez numele de Vasile. Părinții evlavioși, Maria și Mihai Zainea, au sădit în inima viitorului arhipăstor dragostea de neam și grija față de aproapele.
Chemarea către lucrarea lui Dumnezeu a simțit-o încă de tânăr când, după terminarea cursurilor liceului, alege să studieze la Seminarul Monahal din cadrul Mănăstirii Neamț. În anul 1951 a fost tuns în monahism, primind numele Sfântului Cuvios Pimen cel Mare, iar în 1957 a fost hirotonit ieromonah. A urmat studiile Institutului Teologic Universitar din București și apoi studii de specialitate la Universitatea din Köln, Germania.
Pentru că s-a dovedit a fi un bun slujitor și gospodar, a fost numit stareț al Mănăstirii Putna (1957-1961). Între 1974 și 1978 a fost stareț la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, iar în perioada 1978-1979 a slujit la Reprezentanța Patriarhiei Române de la Ierusalim.
În anul 1982, la 10 ianuarie, a fost ales Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, la recomandarea Mitropolitului Moldovei, Teoctist Arpașu.
În urma reînființării Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, pe 24 ianuarie 1991 a fost ales arhiepiscop al acestei eparhii, fiind instalat la Suceava pe 3 martie 1991. S-a mutat la cele veșnice la 20 mai 2020.
