La începutul Postului Adormirii Maicii Domnului, Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci și Sfântul Efrem cel Nou din Mono, provincia Ontario, a găzduit, în zilele de 31 iulie – 2 august, mai multe evenimente legate de tradiționalul Pelerinaj dedicat Maicii Domnului, desfășurat în prezența icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Gherontissa, informează Episcopia Ortodoxă Română a Canadei.
Evenimentul s-a desfășurat cu participarea Preasfințitului Părinte Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei, reunind credincioși din mai multe provincii canadiene, precum și numeroși tineri dornici să participe la un program de rugăciune și formare duhovnicească.
Vineri seara a fost săvârșită slujba Vecerniei Mari urmată de tunderea în monahism (schima mică) a Părintelui Policarp.
Programul zilei de sâmbătă, 1 august, a început cu Utrenia și Sfânta Liturghie, alături de ierarh slujind: Arhimandritul Dionisie Ignat, Ieromonah Policarp – egumen, Pr. Grigorie Țăpuc, Pr. Petrică Ciobanu – protopop, Pr. Dragoș Giulea și Pr. Emanuel Ionuț Țencaliuc. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Protopsaltul Adrian Sîrbu, împreună cu psalți din Episcopia Ortodoxă Română a Canadei și participanții la Cursul de muzică bisericească și slujire la strană, contribuind la frumusețea și solemnitatea slujbei. A urmat o agapă frățească.
În după-amiaza aceleiași zile au fost ținute două conferințe cu caracter catehetic: Arhimandritul Dionisie Ignat despre preocupările spirituale ale credincioșilor și dl. Adrian Sîrbu, lector universitar la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași și fondator al Corului Academic Byzantion, despre rolul cântării bizantine în Biserică. Cei doi au răspuns mai apoi la întrebările celor prezenți.
Ziua s-a încheiat cu Paraclisul Maicii Domnului, oferind pelerinilor prilejul de a continua rugăciunea în atmosfera binecuvântată a începutului Postului Adormirii Maicii Domnului.
Duminică 3 august, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Ioan Casian având alături pe Arhim. Dionisie Ignat, Ierom. Policarp Athenagoras – egumen și Pr. Petrică Constantin – protopop.
Pornind de la textul Evangheliei duminicii, care istorisește umblarea Mântuitorului pe mare și potolirea furtunii, Preasfințitul Părinte Ioan Casian a vorbit despre temelia vieții creștine și despre responsabilitatea fiecărui credincios în viața Bisericii.
Amintind cuvintele Sfântului Apostol Pavel din Epistola zilei, ierarhul a subliniat că fiecare creștin este chemat să participe la lucrarea lui Dumnezeu în lume: „ Apostolul care precede Evanghelia de astăzi este un îndemn sau, mai degrabă, o explicitare a rolului pe care noi îl avem în calitate de creștini, care suntem creați de Dumnezeu. Suntem, spune Sfântul Apostol Pavel, în Prima Epistolă către Corinteni, împreună-lucrători cu Dumnezeu. Noi suntem ogorul Domnului.”
Pornind de la această imagine, Preasfinția Sa a arătat că viața Bisericii se zidește pe aceeași temelie a credinței în Hristos și că fiecare om este chemat să lucreze acolo unde Dumnezeu l-a așezat: „Fiecare dintre noi avem rolul nostru specific în comunitatea în care trăim și în care alcătuim Biserica. Și aici vedem care este adevărata temelie a vieții noastre – temelia credinței. Nimeni nu poate să pună altă temelie decât cea pusă deja, temelia credinței în Hristos și în lucrarea vie a harului lui Dumnezeu.”
Vorbind despre unitatea Bisericii, Episcopul Canadei a reamintit imaginea paulină a Bisericii ca Trupului al lui Hristos arătând că fiecare credincios are un rol unic și necesar în comunitate.
Un punct central al predicii l-a constituit legătura dintre credința personală și viața comunității. Preasfințitul Părinte Ioan Casian a arătat că puterea Bisericii nu poate exista fără întărirea credinței fiecărui credincios în parte: „Fără o credință personală puternică, nici o comunitate, ca unitate a celor ce cred, nu va avea o credință puternică. Este important să realizăm că credința Bisericii se bazează pe credința fiecărei persoane, în măsura în care credinciosul primește lucrarea harului lui Dumnezeu. Însă nu putem vorbi despre puterea credinței într-un sens lumesc al cuvântului. Nu suntem puternici în credință pentru că mergem și depunem un efort simplu omenesc în biserică pentru a mă ruga de mai multe ori deși acesta este un mijloc ajutător. (…) Puterea credinței nu stă în puterea noastră personală, ci în măsura în care inima noastră este deschisă și primește prezența lui Dumnezeu și lucrarea harului Său, Care devine roditoare în fiecare moment al vieții noastre.”
În acest context, ierarhul a explicat importanța rugăciunii personale și a momentelor de solitudine și întâlnire personală cu Dumnezeu, pornind de la gestul Mântuitorului de a Se retrage singur pe munte pentru rugăciune: „Avem nevoie fiecare dintre noi de momentele acestea de ‘față către față’ cu Dumnezeu. Timpul petrecut în biserică este important, dar este important în măsura în care inima și mintea noastră se deschid pentru a primi prezența lui Dumnezeu. Pentru că aceasta este ceea ce efectiv ne face pe noi cetate. Omul ca templu al lui Dumnezeu devine cetate a lui Dumnezeu, biserică a Lui ca persoană, în momentul în care este locuit de Duhul lui Dumnezeu.”
În continuare, ierarhul a explicat că această corabie a Apostolilor este chipul Bisericii și, în același timp, imaginea fiecărei familii și a fiecărui suflet care străbate marea tulburată a lumii: „Această corabie, care reprezintă Biserica, atunci când există credință și siguranța că Dumnezeu este în mijlocul nostru, nu poate fi răsturnată pentru că El este prezent. Nu suntem noi cei care o susținem. Fie că această corabie este familia ca biserică, fie că este Biserica drept comunitate, fie că este persoana noastră, ea se află întotdeauna în mijlocul unei lumi tulburate de ispite, de vânturi și de ideologii. Dar Cel care ne dă știința și siguranța navigației printre toate acestea este prezența lui Dumnezeu și înțelepciunea izvorâtă din împreuna-lucrare cu noi.”
Dumnezeu nu părăsește niciodată lumea și nici pe omul care Îl caută, chiar dacă, în vreme de încercare, omul are impresia că a fost lăsat singur: „Indiferent cât de mari sunt valurile din jurul nostru, Dumnezeu este întotdeauna alături de noi.”
Și, continuând această idee, Episcopul Canadei a adăugat: „Dumnezeu nu poate lipsi din viața noastră. Dacă o singură clipă Dumnezeu ar lipsi din lume, lumea s-ar întoarce în neant.”
În încheiere, ierarhul a sintetizat învățătura pericopei evanghelice, reîntorcându-se la cuvintele Sfântului Apostol Pavel și la chemarea fiecărui creștin de a lucra împreună cu Dumnezeu: „Suntem împreună-lucrători cu Hristos. Nu putem face bine în această lume decât împreună-lucrând cu Dumnezeu. Temelia adevărată a vieții creștine este Hristos.”
Pelerinajul de la Mănăstirea Mono confirmă rolul important al așezământului monahal românesc din Canada ca loc de rugăciune, comuniune și întâlnire pentru românii din diaspora și pentru toți cei care doresc să aprofundeze viața în Hristos sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
A consemnat Maica Ana Bulgariu
