În anul 2001, în Duminica Mironosițelor, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a reactivat Mănăstirea Copou din municipiul Iași, așezământ monahal întemeiat în secolul al XVII-lea și desființat în urma aplicării Legii secularizării averilor bisericești din 1863, scrie doxologia.ro.
Astăzi, cu prilejul celui de-al doilea hram, obștea monahală a marcat împlinirea unui sfert de veac de la acest moment prin săvârșirea Sfintei Liturghii, de către Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.
În Duminica a 3-a după Paști, obștea Mănăstirii Copou cinstește cu multă evlavie pe Sfintele Femei Mironosițe, zi care constituie și cel de-al doilea hram al așezământului monahal. Sărbătoarea de anul acesta marchează aniversarea unui sfert de veac de la reactivarea mănăstirii din dealul Copoului. Manifestările liturgice dedicate hramului au debutat ieri seară, cu slujba Privegherii, care a fost săvârșită de un sobor de preoți și diaconi, sub protia părintelui Dragoș Ciprian Bahrim, directorul Centrului de Studii Patristice „Sfântul Maxim Mărturisitorul” al Arhiepiscopiei Iașilor. Răspunsurile la strană au fost oferite de Corul preoțesc „Apostolii”, precum și de obștea mănăstirii.
Biserica închinată Femeilor Mironosițe și Sfinților Atanasie și Chiril a devenit neîncăpătoare, numeroși ieșeni rugându-se la Sfânta Liturghie săvârșită de PS Nichifor Botoșăneanul, dimpreună cu un sobor format din stareți, profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, precum și din apropiați ai mănăstirii.
După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul le-a explicat celor prezenți de ce Biserica noastră a rânduit cinstirea mironosițelor, afirmând totodată că Dumnezeu a prețuit curajul și dragostea lor:
În icoana Femeilor Mironosițe, în această zi, vedem o întoarcere spre Dumnezeu, așa cum s-ar fi cuvenit să fie. Dacă întâi Eva ar fi primit gând de îndoială și gând de întoarcere de la cuvântul lui Dumnezeu, Maica Domnului a fost cea dintâi care a zis: „ Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1:38). Femeile mironosițe au fost cele dintâi care au nădăjduit în puterea lui Dumnezeu și în înviere, mergând la mormânt cu această sămânță de nădejde în sufletul lor. Au mers la mormânt ducând cele ale dragostei, cele ale recunoștinței, cele ale curajului, pentru că mirul simbolizează această stăruință. Pe de altă parte, vedem în gestul femeilor mironosițe și o stăruință în nădejde pe care o au, știind că dincolo de moarte, Dumnezeu lucrează taina învierii, precum și în zilele noastre vedem, iubiți credincioși, atâtea mame și surori ale noastre care țin rânduiala parastaselor cu stăruință, cu atenție, chiar și în timp de boală, de pandemie și durere, încercând să împlinească cele ale dragostei pentru cei morți, urmând pilda Femeilor Mironosițe, înțelegând că în această unire între noi și cei adormiți, Dumnezeu cel înviat din morți, care s-a arătat Mironosițelor, se arată dragostei noastre și biruiește și în zilele noastre moartea în viața celor ce cred în El.
La finalul slujbei, după ce numeroși oameni au primit Sfintele Taine, maica stareță Maria-Magdalena Vrânceanu și părintele protosinghel Hrisostom Andrioaia, duhovnicul obștii, le-au mulțumit ieșenilor și binefăcătorilor pentru prezență și împreuna rugăciune.
Despre așezământul monahal
În locul unde se află astăzi Mănăstirea Copou era o moșie domnească, unde a existat anterior o biserică de lemn. Potrivit unei legende, în timp ce tătarii invadau ținuturile, Doamna Tudosca (Teodosia), soția domnitorului Vasile Lupu, s-a ascuns într-o scorbură de copac. Domnitorul și-a căutat soția și a găsit-o pe aceste meleaguri, iar în semn de mulțumire pentru această binefacere, Domnul Moldovei a hotărât ridicarea unei mănăstiri. În anul 1638, conform pisaniei, Vasile Lupu a ctitorit în aceste locuri o biserică de piatră. Sfântul locaș a fost sfințit la 30 aprilie 1638 de către Patriarhul Chiril Lukaris al Constantinopolului. În decembrie 1863, ca urmare a adoptării Legii secularizării averilor mănăstirești, așezământul monahal a fost desființat, iar biserica a fost folosită drept parohie. Între anii 1983-1986 s-au efectuat lucrări de restaurare și consolidare în interior și exterior.
Reactivarea mănăstirii a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (temei nr. 6544 din 28.10.1993) și de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei (temei nr. 2445/2001). Evenimentul a avut loc la data de 29 aprilie 2001, Sfânta Liturghie fiind săvârșită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei și Bucovinei, dimpreună cu un mare sobor de preoți și diaconi. Cu acest prilej, biserica a primit și un al doilea hram, „Duminica Mironosițelor”.
Inițial au venit aici trei monahii de la Mănăstirea Galata. În anii următori, casa parohială de lângă biserică a fost extinsă pentru a fi transformată într-un corp de chilii pentru maici. Pe lângă pravilă, maicile se mai ocupă cu lucrul în atelierele de broderie, croitorie și pictură bisericească. În prezent, obștea este formată din 20 de viețuitoare, stareţă fiind stavrofora Maria-Magdalena Vrânceanu.
Sursa: doxologia.ro
