Cuvioasa Antonina a venit pe lume în ziua de 7 martie 1923, în comuna Runcu, județul Vâlcea, într-o familie de cucernici creștini, Ispas și Maria. Ea a mai avut încă doi frați și o soră. Din Sfântul Botez a primit numele Ilinca, scrie basilica.ro.
Încă din copilărie, a căutat calea credinței și a rugăciunii, mama fiindu-i primul povățuitor, pildă vie de rugăciune și frumoasă viețuire. De atunci s-a înrădăcinat în sufletul tinerei chipul preadulce al Mântuitorului Hristos și al Preacuratei Sale Maici. Deci, având din fragedă vârstă chemare pentru viața călugărească, s-a obișnuit cu rugăciunea din Ceaslov și Psaltire. Ea era blândă și ascultătoare, curățenia ei sufletească uimind pe toți cei de vârsta ei. Într-o zi, tânăra Ilinca s-a hotărât singură să meargă la mănăstire și să devină călugăriță.
Mama a binecuvântat-o cu toată inima, tatăl, însă, biruit de dragostea părintească, a izbucnit în plâns, împotrivindu-se. De aceea, după trecerea la cele veșnice a mamei sale, Cuvioasa și-a împlinit dorirea de a se călugări. Astfel, primind povață și binecuvântare de la părintele duhovnic, a intrat în obștea Mănăstirii Tismana, în 10 iunie 1950, în ziua prăznuirii Sfinților Alexandru și Antonina. Ascultarea i-a fost de la început în gospodărie, chilia ei învecinându-se până la sfârșitul vieții cu sălașele animalelor mănăstirii. Acolo s-a ostenit sfânta cuvioasă fără cârtire, împlinind ascultarea cu multă bucurie, ca pe cel mai mare dar primit de la Duhul Sfânt.
La călugărie a primit numele Sfintei Antonina. Față de această sfântă, Cuvioasa a avut mare evlavie, avându-o ocrotitoare și mult folositoare. Primind îngerescul chip, ea s-a ostenit și mai mult, rămânând neclintită în păstrarea curăției sufletești și a ascultării călugărești. Lucrarea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o dintru început i-a fost de mare folos duhovnicesc, sporind neîncetat în rugăciune, priveghere și post.
Nevoințele cuvioasei au fost dintotdeauna însoțite de dragoste față de maicile și surorile din obște. De multe ori, fiind bolnavă, cuvioasa se ruga la Maica Domnului s-o vindece și să rămână statornică pe mai departe să slujească în smerită ascultare și blândețe. Fiind statornică în rugăciune și având darul Duhului Sfânt, maica Antonina a învățat Psaltirea și multe rugăciuni pe dinafară.
Aceste daruri ale cuvioasei au rămas necunoscute pentru maicile din obștea Mănăstirii Tismana, care nu cunoșteau această taină, socotind-o prea simplă pentru asemenea binecuvântări cerești. Prin binecuvântarea Maicii Domnului și a Sfântului Nicodim, a primit darul smeritei cugetări și al cunoașterii tainelor viitoare. Astfel, ea povățuia cu înțelepciune pe surorile încredințate ei la ascultare, aducându-le aminte de nevoințele cuvioșilor părinți de demult din lavra Sfinților Nicodim și Gherasim.
Adeseori Sfânta spunea maicilor și surorilor: „Să nu fiți cu nepăsare față de viața călugărească, fugiți de lume și umblați cu râvnă pe calea sfinților, țineți-vă mintea la rugăciune și păstrați-vă nepătat și smerit. Purtarea să vă fie simplă, cuvântul fără meșteșug, mersul fără slavă deșartă, glasul smerit și viețuirea în sărăcie. Pentru dragostea Mântuitorului Hristos, lăsați-vă disprețuit de toți. Mai presus de toate păziți-vă mintea la rugăciune, îngrijiți-vă de trezvie în priveghere, stăruiți în toate strâmtorările și păstrați-vă faptele ascunse de privirea oamenilor. Luați aminte la voi înșivă de-amănuntul, ca să nu primiți în suflet de la vicleanul vrăjmaș niciuna din plăcerile lumii acesteia”.
Astfel trăind și învățând, Sfânta Antonina, stăruia în lucrarea lăuntrică a rugăciunii și în seninătatea chipului smerit și iubitor de Dumnezeu. Iubea tăcerea și rugăciunea, repetând cu lacrimi preadulcele nume al Mântuitorului Hristos, pe care nu înceta a-L mărturisi tuturor oamenilor. Deși neînțeleasă de mulți, Sfânta Antonina stăruia în ascultarea încredințată, rânduindu-și o viață lăuntrică de taină. Astfel, obștea mănăstirii n-a cunoscut cât de mari au fost nevoințele sale și cât de minunată era ea înaintea Domnului. Cu dragoste față de toți, Cuvioasa a răbdat ispitele și înjosirile care-i veneau de la urâtorul de oameni, diavolul, și de la oameni. În felul acesta și-a păstrat pacea și seninătatea harului dumnezeiesc, ea însăși prihănindu-se pe sine și cerând iertare tuturor.
Sfânta Cuvioasa Antonina, apropiindu-se de clipa ieșirii din această lume, a primit pentru ultima dată Sfânta Împărtășanie, după care și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, pe care L-a iubita atât de mult. Ea a fost preamărită de Domnul fiind așezată în ceata cuvioșilor părinți și a cuvioaselor maicii de la Tismana.
A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana” și prăznuirea în ziua de 23 decembrie.
Pentru rugăciunile ei, Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Sursa: basilica.ro
Sursa video: @doxologia
