În data de 22 mai 2025, bucuria reîntâlnirii la un deceniu de la absolvire, a adunat la Iași generația de absolvenți de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, promoția 2011–2015.
Dintre acești teologi, câțiva sunt preoți de parohie în județul Botoșani.
Unul binecunoscut este Pr. Dumitru Anușca, paroh la Biserica „Sfântul proroc Ilie” din localitatea Icușeni-Vale, Protopopiatul Botoșani, care desfășoară o bogată activitate liturgică, filantropică și socială.
Evenimentul revederii studenților a debutat la Iași cu oficierea Sfintei Liturghii în Catedrala Mitropolitană, un moment de recunoștință și comuniune duhovnicească, de către Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, alături de pr. prof. dr. Ion Vicovan, decanul facultății în perioada studiilor acestei generații, și un sobor de preoți și diaconi – foști colegi și slujitori ai altarului.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Nichifor a transmis un mesaj de întărire sufletească și de reînnoire a chemării preoțești:
„Să avem credința de a-L vedea pe Hristos în mijlocul nostru, să fim îndrăgostiți de Dumnezeu precum Iov. Ceea ce ați dobândit este semnul tainic al legăturii cu Dumnezeu. Slujirea voastră, biserica și casa voastră – toate pot deveni locuri de mulțumire oferite lui Dumnezeu”.
Părintele profesor Ion Vicovan a evidențiat importanța duhovnicească și instituțională a acestei revederi, subliniind că Sfânta Liturghie a fost expresia unei recunoștințe profunde:
„Ziua de astăzi este importantă pentru Facultatea noastră, pentru Biserica lui Hristos din Moldova și pentru Biserică în general, deoarece am adus mulțumire lui Dumnezeu pentru această generație care a finalizat studiile în urmă cu un deceniu”.
Părintele a adus în atenție și lecturile biblice ale zilei, din Cartea Faptele Apostolilor și din Evanghelia după Ioan, care au întărit simbolic tematica păstorului cel bun – imaginea preotului chemat să conducă și să aline.
Cu profunzime teologică, părintele profesor a realizat o paralelă între misiunea apostolică și cea contemporană, evidențiind rolul preotului ca întăritor de suflete:
„În aceste timpuri ale căutării de sens, preotul este chemat să devină sprijin și lumină. Suferința, adesea evitată, are un sens profund în viața duhovnicească. Așa cum spunea Sfântul Arsenie Papacioc: suferința este academia vieții. Și prin suferință ne asemănăm cu Hristos”.
La final, mesajul adresat tinerilor slujitori a fost unul de angajament și speranță:
„Trebuie să întărim sufletele credincioșilor, împreună cu ei să stăruim în dreapta credință și să avem nădejdea vieții veșnice, la care ne-a chemat Hristos Domnul”.
Această revedere nu a fost doar un moment comemorativ, ci și o reafirmare a vocației și a misiunii sacerdotale în contemporaneitate, într-un duh de comuniune, recunoștință și reînnoire spirituală.
