Cu prilejul prăznuirii Sfântului Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni, biserica aflată în incinta Spitalului Clinic Județean de Urgență „Sfântul Spiridon” din Iași și-a cinstit vineri, 12 decembrie, ocrotitorul spiritual. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, scrie doxologia.ro.
Cadrele medicale și pacienții unității spitalicești din centrul Iașului, precum și credincioșii din zona Bulevardului Independenței, au adus în această dimineață prinos de mulțumire Sfântului Ierarh Spiridon, luând parte la slujba arhierească oficiată de PS Nichifor Botoșăneanul, alături de un sobor de clerici – angajați ai Centrului Eparhial Iași, capelani ai spitalului și slujitori ai parohiei.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul a vorbit despre cele două repere esențiale ale vieții creștine – dreapta credință și viața trăită după Cuvântul lui Dumnezeu –, evidențiind mărturia Sfântului Spiridon ca model de statornicie, iubire de oameni și lucrare a harului dumnezeiesc:
În ziua pomenirii Sfântului înțelegem aceste două repere la care trebuie să ne raportăm în viața noastră, pe care Sfântul le-a arătat prin puterea dreptei credințe. Pentru că, prin trăirea sa, a înțeles cât de periculoasă este abaterea, chiar și cea mai mică, de la adevărul descoperit de Dumnezeu despre El Însuși.
Iar la Sinodul I Ecumenic, nu prin cuvinte meșteșugite, ci prin minune, a mărturisit aceasta: luând o cărămidă și strângând-o în mâinile sale, au ieșit foc și apă, iar lutul a rămas, arătând în acest fel taina Sfintei Treimi.
Așadar, o primă țintă și un prim reper în viața noastră este puterea dreptei credințe, iar al doilea, viața trăită după Cuvântul lui Dumnezeu, cu iubire de oameni și cu milostenie.
Păstrându-le pe acestea, Sfântul Spiridon s-a arătat făcător de minuni și ne-a descoperit, până în timpurile noastre, puterea lui Dumnezeu. De aceea îl chemăm în rugăciunile noastre, iubiți credincioși, și ne rugăm Domnului ca, pentru rugăciunea și cinstirea cu care ne apropiem de Sfântul Spiridon, să ne dăruiască și nouă, până la capăt statornici, puterea dreptei credințe, puterea de a-L cinsti pe Dumnezeu și pe oameni în adevăr și iubire.
La final, părintele vicar administrativ Marian Timofte, parohul Bisericii „Sfântul Spiridon”, a adresat celor prezenți un cuvânt de recunoștință.
Inițial mănăstire, biserica a devenit între timp locaș de rugăciune pentru spital
Biserica „Sfântul Spiridon” a fost construită între anii 1747–1752, cu sprijinul boierului cărturar Ștefan Bosie, căruia i s-au alăturat ulterior hatmanul Vasile Ruşeţ și negustorul Anastasie Lipscanul din Corfu.
Destinația inițială a așezământului a fost aceea de mănăstire. Astfel, prin decretul din 12 iunie 1763, patriarhul Samoil al Constantinopolului ridica biserica la rangul de stavropighie, iar ieromonahul Sofronie era numit, în același an, arhiereu și mitropolit al eparhiei Irinopoleos.
Afectat de cutremurul din 14 octombrie 1802, locașul a fost reconstruit din temelii între anii 1804–1805. Au urmat apoi reparațiile din anii 1862, 1938 și 1976, continuate cu cele din 1990. Între anii 1831–1934, aici a viețuit Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, viitor Mitropolit al Moldovei, alături de unchiul său, ierodiaconul Teofilact de la Mănăstirea Frumoasa din Basarabia.
Din punct de vedere arhitectural, în structura bisericii predomină dreptunghiul. Interiorul are o navă centrală, încadrată de nouă nave laterale; la vest se află un pridvor, iar la est altarul, ambele încăperi fiind ceva mai înguste decât nava centrală. Spre apus, un vestibul cu un mic depozit și o casă a scărilor conduc la cafas. Pictura catapetesmei a fost realizată în aceeași perioadă cu biserica, de artistul Eustatie Altini.
Locașul de cult adăpostește numeroase valori inestimabile: obiecte de cult din metale prețioase, veșminte arhierești, cărți de cult ferecate în argint aurit, cu reprezentative scene biblice executate în email, donate de-a lungul timpului de personalități care au trecut pragul acestui sfânt lăcaș.
În această biserică este îngropat trupul ctitorului Grigore al III-lea Ghica (ucis de turci în anul 1777, din cauza opoziției sale față de cedarea Bucovinei către austrieci, în 1775), capul fiindu-i dus la Istanbul. Turnul în forma mitrei Sfântului Spiridon a fost ridicat în anul 1786, fiind refăcut între anii 1807–1808 și apoi reparat în anul 1862.
Sfântul Spiridon – Sfântul Călător
Viața Sfântului Spiridon ne arată că „insula Ciprului era patria minunatului Spiridon, care, născându-se din părinți simpli, era și el smerit cu inima și bun cu viața”. În copilărie a fost păstor de oi. S-a căsătorit, a avut copii, a rămas văduv și, pentru felul minunat în care Îl slujea pe Dumnezeu, a devenit Episcop al Trimitundei.
A primit darul facerii de minuni, vindecând tot felul de boli și izgonind duhurile rele. Prin rugăciune a adus ploaia în vremuri de secetă, când oamenii mureau de foame. Sfântul Spiridon este cel care, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, a explicat taina Sfintei Treimi cu ajutorul unei cărămizi: făcând semnul Sfintei Cruci, focul s-a înălțat, apa a curs, iar lutul a rămas în mână. A trecut la Domnul la 12 decembrie 348, la vârsta de 78 de ani.
Este cunoscut în întreaga lume ortodoxă și sub numele de „Sfântul Călător” sau „Sfântul care își părăsește racla”, datorită minunii care se petrece în fiecare an la picioarele Sfântului Spiridon, mai exact cu papucii săi din mătase, care se tocesc în mod miraculos.
Moaștele Sfântului Spiridon au peregrinat prin mai multe biserici până în anul 1589, când au fost așezate în Catedrala „Sfântul Spiridon” din Corfu, unde se păstrează întregi până astăzi.
Cu prilejul hramului Sfintei Cuvioase Parascheva din anul 2019, Înaltpreasfințitul Părinte Nectarie, Mitropolit de Corfu, a adus pentru câteva zile la Iași racla cu mâna dreaptă a Sfântului Ierarh.
Sursa: doxologia.ro
