Sfânta Cruce a fost cinstita de cei credincioși încă din primele secole creștine. În cult ea s-a generalizat însă abia in secolul al IV-lea, după minunea aratarii ei pe cer, catre Sfantul Imparat Constantin cel Mare, mai inainte de lupta lui cu Maxentiu. Semnul crucii a fost asezat pe steaguri si scuturi, iar apoi pe actele oficiale si pe monede, scrie crestinortodox.ro.
Incepand cu data de 13 septembrie 335, cand a fost sfintita Biserica Invierii, din Ierusalim, dupa ce mai intai a fost descoperita Sfanta Cruce, de catre Sfanta Imparateasa Elena, cultul Sfintei Cruci s-a dezvoltat si mai mult. De pe la jumatatea secolului al V-lea, semnul Sfintei Cruci a inceput sa fie reprezentat in toate bisericile crestine.
Invatatura Bisericii despre cultul Sfintei Cruci a fost formulata definitiv la Sinodul al Saptelea Ecumenic, intrunit in cetatea Niceea, in anul 787. Ea a fost completata in anul 869, la Sinodul Local din Constantinopol. S-a hotarat ca cinstirea Sfintei Cruci sa fie egala cu cea adusa Sfintelor Icoane si Sfintei Evanghelii.
Sfanta Cruce este cinstita in fiecare inchinare, precum si in fiecare slujba. De-a lungul anului bisericesc, ea este praznuita in mod deosebit de cateva ori: Inaltarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie; Duminica Sfintei Cruci, a treia din Postul Mare; Scoaterea cinstitului Lemn al Sfintei Cruci, pe 1 august; Aratarea semnului Sfintei Cruci pe cer, in Ierusalim, pe 7 mai.
Scoaterea Sfintei Cruci – Duminica a treia din Postul Mare
Duminica Sfintei Cruci, a treia din Postul Mare, prezinta o particularitate liturgica deosebita. Este vorba de o randuiala prin care se cinsteste in mod deosebit Sfanta Cruce. Aceasta randuiala este asemanatoare cu cea care avea loc odinioara in Ierusalim si Constantinopol, in Vinerea Mare.
Mai inainte de inceperea slujbei, Sfanta Cruce este impodobita cu flori si ramuri verzi si asezata pe Sfanta Masa, urmand ca, la momentul potrivit, sa fie scoasa spre inchinare, in mijlocul bisericii.
In cadrul slujbei Utreniei, la sfarsitul doxologiei mari, cand strana canta „Sfinte Dumnezeule”, preotul cadeste Sfanta Cruce, o ridica in dreptul fruntii si iese din Sfantul Altar pe usa dinspre miaza-noapte. Ajuns in fata Usilor Imparatesti, el zice: „Intelepciune! Drepti!” Apoi, se intoarce spre credinciosi si revine in mijlocul bisericii, unde asaza Sfanta Cruce pe analogul asezat din vreme sub policandru.
Preotul cadeste din nou Sfanta Cruce, pe fiecare latura a analogului, in timp ce strana canta urmatorul tropar: „Crucii Tale ne inchinam Stapane si Sfanta Invierea Ta o laudam si o slavim!” Dupa ce preotul intra in Sfantul Altar, credinciosii vin si se inchina Sfintei Cruci. Ei fac doua inchinaciuni, saruta Sfanta Cruce, apoi fac a treia inchinaciune si se intorc la locul lor. Indata, incepe Liturghia Sfantului Vasile cel Mare.
Sursa: crestinortodox.ro
