Varianta extrasă la prima probă scrisă, de luni, 11 august, a fost cea cu numărul 9. Textul suport de la subiectul I a fost un fragment din „Tatăl meu, Lucian Blaga” de Dorli Blaga.
La subiectul I B, cerința a fost un text argumentativ: dacă atitudinea oamenilor față de mediu poate să fie schimbată sau nu.
Candidații de la uman și vocațional – pedagogic au avut la subiectul III de realizat caracterizarea unui personaj dintr-un text dramatic la alegere, potrivit Edupedu.ro.
Subiecte Bacalaureat Limba și Literatura Română: SUBIECTUL I
(50 de puncte)
Citește următorul fragment:
La Zürich am schimbat trenul. Încă o oră și un sfert și mă aflam la Berna. Rolf mă aștepta pe peron. […]
În mașină mi-a explicat că voi locui într-un hotel, lângă ei, la două stații de tramvai, și că micul-dejun îl voi lua la Mama lui, iar cina la ei. În primul moment am fost mirată. Mai târziu, mi-am dat seama că prietenii mei au fost înțelepți! Dispunerea de o libertate totală de mișcare și de organizare a timpului meu liber. […]
Pornisem spre Berna cu multe planuri, în primul rând, intenționam să le fac din nou o surpriză bătrânilor prieteni ai Tatălui meu. De data aceasta, era o mică expoziție, în fotocopie, a unor scrisori primite de Tata de la intelectualii elvețieni, între 1928 și 1933, precum și ale sale de documente. […]
Diminețile petrecute luând micul-dejun la bătrâna Doamna Marti au fost fabuloase.
Găseam masa pusă în frumoasa ei bucătărie. Cred că ea mânca mai mult decât devenea, căci sedea cu mine și povesteam. Uneori îmi făcea observație, când foloseam greșit o linguriță. Cam așa: „Dragă, dar este în Europa.” Aveam iar o mamă! Înțelegeam cât contează cum te prezinți, să nu mănânci la masă din hârtie sau să bei din sticlă. […]
Doamna Marti avea atunci 86 de ani. Era pensionară după o lungă activitate de pedagog. Pe care o începuse imediat după moartea soțului ei, Hugo Marti, în 1937. Până atunci lucrase, iar la moartea lui Marti ea nu dispunea de niciun mijloc de existență (la 39 de ani). A lucrat până târziu, ca să-și facă ani de pensie.
Rolf și-a făcut studiile la Politehnica din Zürich, imediat după război, în condiții incredibil de precare. Toate acestea mi le-a povestit în orele pe care le petreceam la ea. Trăia frumos. Și, la vârsta ei, era frumoasă, cu ochii albaștri, bună, cu părul alb, bine îngrijit. Se armoniza perfect. Purta culori deschise, palide, cu croiala clasică, cum poartă doamnele în vârstă în Occident.
Locuința era luminoasă, cu un living- sufragerie, dormitor, dependințe, dar aranjată cu mult gust, cu mobilă stil, cringnale. Multe, multe cărți, un birou grațios, discuri, radio. Din living pășeai direct într-o grădină miraculoasă, unde obișnuia să-și ia ceaiul după-masă. De multe ori cu mine. […]
Doamna Marti se bucura de fiecare clipă trăită. Considera că vârsta pe care o avea este un dar și participa, într-o dispoziție pozitivă, la toate evenimentele. N-am auzit-o niciodată spunând „mă simt bătrână”. Se gospodărea singură, ieșea în oraș. Masa o lua în bucătărie, dar și-o așeza întotdeauna frumos, îmi spunea că trebuie să te respecți și când ești singur. […]
Ca o mamă, îmi făcea și observații. Să vedeti. Aveam cheile locuinței, ca să nu o deranjez când soseam. Într-o zi îmi spune: „Știi, mâine n-o să fiu acasă, mă duc în oraș la coafor și cumpărături. Ia-ți masa pusă la loc.” Desigur, m-am descurcat. Masa era frumos așezată, mi-am încălzit apa pentru cafea într-un ceainic cu capac.
În aceeași zi, spre seară, îmi turna ceaiul Rolf (care stătea la două case), m-am prins că era pe ea. Foarte drăguță, m-a mulțumit că am lăsat totul în ordine. Apoi a luat ceainicul de pe aragaz, mirată s-a uitat în el și m-a întrebat: „De ce ai pus atâta apă?”. […] În Elveția oamenii nu sunt risipitori. Ei economisesc resursele de apă potabilă, materiile prime, reciclează tot ce se poate recicla. Am înțeles și am învățat.
Doli Blaga, Tatăl meu, Lucian Blaga
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la textul dat.
Indică sensul din text al secvenței mi-am dat seama și al cuvântului greșit.
Menționează prenumele tatălui lui Rolf, utilizând informațiile din textul dat.
Prezintă un avantaj pe care i-l oferă lui Doli Blaga cazarea la hotel, justificându-ți răspunsul cu o secvență semnificativă din textul dat.
Explică motivul pentru care doamna Marti a lucrat până la o vârstă înaintată.
Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o atitudine a autoarei față de doamna Marti, așa cum reiese din textul dat.
Subiecte Bacalaureat Limba și Literatura Română: SUBIECTUL I – B (20 de puncte)
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă atitudinea oamenilor față de mediu s-a schimbat sau nu, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Tatăl meu, Lucian Blaga de Dorli Blaga, cât și la experiența personală sau culturală.
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
- formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim de cuvinte; 6 puncte
Subiecte Bacalaureat Limba și Literatura Română: SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din textul de mai jos.
*Când trecu prin Brașov și apoi coborî spre Valea Ursului, se simți mai ușoară, cu toate că era asudată leoarcă. Pe aici o ajunse din urmă, cu farurile aprinse, autobuzul care, într-adevăr, întârziase la atelier pentru o reparație, ca de obicei. Șoferul îi dădu câteva semnale de claxon și chiar încetini ca să o ia în mașină, dar Solomia făcu semn că nu vrea și se feri să n-o stropească… Pe la pod, mai încolo, o sanie cu doi căluți prăpădiți dădu să treacă pe lângă ea înainte, căutând parte pe marginile șoselei desfundate. Recunoscu pe Dumitru al Smărăndiței, chiar din Valea Ursului, care opri și o luă în sanie. […]
Pe uliță, cele mai multe case erau adormite, în întuneric. Numai ici-colo, veghea câte o luminiță galbenă ca un ochi bolnav de griji. Solomia văzu de departe lumina la casa lor și se gândi îndată:
— Lasă că-i bine! Nu s-au culcat încă!
Când împinse poarta, căinele Tălharu făcu numai „ham”, o recunoscu și, în semn de dragoste, se tăvăli la picioarele ei, încât trebuit să treacă peste el.*
Liviu Rebreanu, Amândoi
Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
