Sfântul Eustație a fost un vestit căpitan de oşti, pe vremea împăratului Traian (98-117). Înainte de a se boteza, numele său era Plachida, iar soţia lui se numea Tatiana. Mergând într-o zi la vânătoare, a văzut în coarnele unui cerb Crucea lui Hristos, ce strălucea mai mult decât razele soarelui, iar pe Cruce era chipul Mântuitorului Iisus.
În timp ce încerca să prindă cerbul a auzit un glas care i-a spus: „Pentru ce Mă goneşti, Plachida? Eu sunt Iisus Hristos Care Dumnezeu fiind, pentru mântuirea omenească îmbrăcându-Mă în trup, de voie am pătimit, și cruce am răbdat; iar tu, neștiindu-Mă, Mă cinstești, pentru că lucrurile tale cele bune și milosteniile cele multe s-au suit înaintea Mea, și Mi-am adus aminte să te mântuiesc pe tine. De aceea, M-am arătat ție prin această viețuitoare, ca să te vânez întru cunoștința Mea, și să te unesc cu credincioșii robii Mei, pentru că nu vreau ca omul cel ce face lucruri drepte să piară încurcându-se în cursele vrăjmașului”.
Şi sculându-se Plachida de la pământ, n-a văzut pe nimeni, și a zis: „Acum, Doamne, cred că Tu ești Dumnezeul cerului și al pământului, și Făcătorul a toate făpturile. Deci, Ție unuia mă închin, iar pe alt Dumnezeu, afară de Tine, de acum nu voi să știu, ci Ție Doamne mă rog! Povățuiește-mă pe mine ce să fac!”. Iar Domnul i-a zis: „Mergi la unul din preoţii mei creştini şi el îţi va arăta calea pe care s-o urmezi!”. Deci, s-au botezat el şi toată familia sa şi i s-a dat lui numele Eustație, soţiei sale numele Teopista, iar copiilor, Agapie şi Teopist. Murind împăratul Traian şi venind la tron tiranul Adrian (117-138),
Eustație a fost chemat cu familia sa să jertfească idolilor. Pentru că nu s-au supus au fost arşi de vii, primind de la Dumnezeu cununa muceniciei. Sfintele lor moaşte se găsesc la Biserica „Iancu Vechi” – Mătăsari din Bucureşti.
