Sfântul Mucenic Teodor a făcut parte din corpul de armată al Tironilor (de aici și numele de Teodor Tiron care îl poartă) al generalului Vringa care avea în componență 5000 de soldați. El era comandantul regimentului tinerilor recruți, al margariților (al celor puternici) care numărau 893 de soldați, fiind foarte apreciat pentru vrednicia sa. Sfântul era plin de credință, s-a dedicat în întregime Bisericii și s-a rugat ca Dumnezeu să îl învrednicească să își jertfească viața pentru Hristos și, în acest sens, a cerut un semn de la Domnul.
Înainte de mucenicia sa, Sfântul Teodor Tiron se întâlnește cu o femeie creștină, Evsevia din Evhaita care îl avertizează că, în zona unde se afla situat regimentul său, există un balaur care terorizează și ucide pe cei din jur. Sfântul vede în această întâlnire o ocazie de a își ține promisiunea de a-și jertfi viața Lui Hristos și înfruntă plin de vitejie această fiară cumplită, nimicind balaurul înfricoșător cu puterea lui Hristos. Generalul Vringa, respectând poruncile împăraților persecutori Maximian și Maximin, poruncește soldaților săi să jertfească zeilor. Sfântul Teodor refuză în mod categoric acest lucru, afirmând faptul că el este gata să își sacrifice viața pentru Hristos.
Datorită faptului că era un soldat valoros, i se dă un timp de gândire, în speranța că își va revizui poziția. Pentru a arăta neputința zeilor cărora le-au jertfit soldații, Sfântul a da foc unei statui care reprezenta pe zeița Cibele (mama idolilor). În urma acestui act și a refuzului categoric de a jertfi zeilor, Sfântul este supus chinurilor, apoi întemnițat și lăsat fără să mănânce și să bea nimic pentru a muri de foame. Mântuitorul i S-a arătat Sfântului Teodor în temniță, zicându-i: „Nu te teme, Teodore, căci Eu sunt cu tine; de hrana cea trupească și de băutura cea pământească de acum nici să nu te mai atingi, căci cu Mine vei fi în împărăția Mea cea cerească și veșnică”. Tot acum, i-au apărut Sfântului mulți îngeri, în așa fel încât,ostașii care păzeau închisoarea s-au umplut de spaimă.
Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron a fost legat de un lemn și străpuns cu fiare ascuțite, până la oase. În cele din urmă, el a fost aruncat într-un cuptor cu foc și trupul lui, în mod minunat, a rămas nears. A intrat în slava veșnică pe data de 17 februarie 303. După moartea martirică a Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron, moaștele sale au fost cumpărate de la soldații care l-au martirizat de credincioasa Evsevia și au fost duse în patria Sfântului Teodor Tiron, Evhaita, unde au a săvârșit numeroase minuni. Aducerea cinstitelor sale moaște din Heracleea în Evhania se prăznuiește în fiecare an la 8 iunie. Cetatea Evhania, după ce moaștele Sfântului au fost aduse s-a numit Teodoropole în cinstea acestuia. În secolul al XII-lea, moaștele Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron au fost mutate din Evhaita la Brindisi, în Italia, apoi în anul 1260 cea mai mare parte din moaștele lui a fost dusă la Veneția, unde se află și astăzi.
O altă parte din moaștele Sfântului Teodor Tiron se află și în mănăstirea Povo (Serbia) înființată în 1541 de starețul Ștefan. În țara noastră există numeroase Biserici și Mănăstiri care au hramul Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, unele dintre ele având chiar părticele din sfintele sale moaște.
Minunea Colivei săvârșită de Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron
Apariția colivei este legată de o minune pe care Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron a săvârșit-o la 50 de ani după sa la cele veșnice. Împăratul Iulian Apostatul (361-363), amintindu-și că în prima săptămână a Postului Mare creștinii țin post aspru și dorind să-i batjocorească pe aceștia, a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor. Sfântul Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimic din piață, ci să mănânce cu toții grâu fiert cu miere (coliva de astăzi), și astfel să poată țină postul.
Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron este o dovadă vie a faptului că Sfinții Martiri sunt cei care au dus lupta cea bună pentru Hristos și Biserica Sa. Sfântul este cinstit pentru faptul că a descoperit lucrurile ascunse și a apărat comunitatea ortodocșilor după trecerea sa la cele veșnice, arătând prin aceasta, că există o legătură între Biserica luptătoare, de pe pământ, și cea biruitoare, din ceruri.
