Sfinții mucenici Agapie, Plisie, Timolau și cei împreună cu ei au trăit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305), o perioadă extrem de tulbure din pricina persecuțiilor întreprinse împotriva creștinilor. Sfântul Agapie se trăgea din cetatea Gaza, Timolau din Pontus Euxin, cei doi Dionisie din Tripoli, Fenicia, Romil din Diospole iar Plisie împreună cu cei doi Alexandri din Egipt. Sfinții Mucenici Agapie, Plisie și Timolau au pătimit în Cezareea Palestinei, unde era guvernator Urban, în cel de-al doilea an al prigoanelor decretate de împărat. Dintre acești mucenici numai Agapie primise botezul prin afundare în apă. Ceilalți au primit botezul sângelui (adică botezul muceniciei).
Întrucât a fost dat ordin împărătesc că în toate cetățile și țările creștinii să fie obligați să se închine idolilor și să se aducă jertfe acestora, renunțând la credință cea dreapta, foarte mulți credincioși au fost întemnițați și torturați. Cu prilejul unei sărbători păgâne, mai mulți creștini au fost martirizați pentru refuzul de a jertfi idolilor. Poporul elin se adună să vadă creștinii ținuți în legături. Sfântul Timotei a fost ars, Agapie și Tecla au fost aruncați la fiarele sălbatice. Văzând curajul celor care au primit să fie arși de vii sau mâncați de fiare decât să renunțe la credință, șase tineri creștini – Plisie, Timolau, Romil, doi Alexandru și Dionisie – au mers în mijlocul spectacolului înaintea guvernatorului Urban și au strigat: „Suntem creștini!”, scrie doxologia.ro.
Acestor tineri li s-a alăturat atunci Agapie, cetățean de vază al cetății, care era creștin și care suferise până atunci prigoană pentru credința în Domnul Iisus Hristos. Urban, văzând acești tineri atât de înverșunați, nu voia să îi omoare îndată. La început ighemonul le promite fel-de-fel de răsplăti doar să se închine idolilor, încercând să îi convingă să nu renunțe la frumusețea lor a tinereții. Tinerii refuzând, sunt aruncați în închisoare. La câteva zile guvernatorul ordonă că acești sfinți să fie aduși înaintea lui încercând încă o dată a îi convinge.
Îi va supune la o serie de torturi în speranța că aceștia își vor lepăda credință în Hristos. Totuși, aceștia au răbdat cu vitejie și refuză să se închine idolilor. Văzând că nu reușește să îi convingă în nici un fel guvernatorul poruncește să li se taie capetele. Astfel primesc acești sfinți mucenici cununa muceniciei, prin decapitare, în la 15 martie 305 și își dau sufletele în mâinile Domnului. Ei și-au pus capetele pentru Capul Bisericii, Hristos Domnul, în ale Cărui mâini și-au dat sfintele lor suflete; și au luat de la El cununile biruinței, în Biserica ce se bucură în ceruri.
Sursa video: Justinian Filokalis