Ana, cea pururea pomenită care, mai toată viaţa ei nu a putut să nască copii, luând îndemn din sfintele cărţi la cele ce s-au petrecut cu cealaltă Ana, care şi ea nu putea naşte, maica proorocului Samuel, ruga împreună cu bărbatul ei, Ioachim, pe Stăpânul firii, să le dăruiască lor un prunc, făgăduind că, dacă le va împlini cererea, îndată îl vor dărui şi închina lui Dumnezeu. Şi aşa a născut Sfânta Ana pe ceea ce s-a făcut pricina mântuirii neamului omenesc, pe Preasfânta şi de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Măria. Iar când ea a fost de trei ani, au luat-o părinţii ei şi au dus-o la Templul din Ierusalim şi au încredinţat-o preoţilor slujitori. Deci, luând-o arhiereul cel de atunci, Zaharia, a dus-o în locul cel mai sfânt al Templului, numit Sfânta Sfintelor, unde, odată pe an, intra numai singur arhiereul. Şi aceasta a făcut-o din insuflarea lui Dumnezeu, Cel ce avea să se nască dintr-însa spre îndreptarea şi mântuirea lumii, stricată prin păcat. În templu a rămas Fecioara timp de 12 ani vieţuind în ascultare, post şi rugăciune. Iar când s-a apropiat vremea dumnezeieştii Bunei vestiri, ieşind din Templu, Sfânta Fecioară a descoperit arhiereului şi preoţilor că ea, încă înainte de a se fi născut, a fost făgăduită lui Dumnezeu şi că ea însăşi a ales o viaţă de feciorie neîntreruptă. Drept aceea, la 15 ani, ea a fost logodită cu Dreptul Iosif, rudenia sa de 84 de ani, ca sub chipul căsătoriei, acesta să-i fie păzitor şi martor al fecioriei ei şi ca să slujească atât la naşterea ei cea mai presus de fire, cât şi la fuga ei cea în Egipt şi la întoarcerea de acolo în pământul lui Israel.
Iubiţi, aşadar, fraţilor, pe Maica Domnului, iubiţi-o cu inimă fierbinte şi plină de nădejde. Rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit de la Biserică, despre Maica Domnului. Cinstiţi pe Născătoarea de Dumnezeu. Respingeţi cu tărie minciunile rătăciţilor, care defăima pe Sfânta Fecioară. Să ştiţi că diavolul strigă prin gura hulitorilor. Diavolul o urăşte pentru că ea a născut pe Cel ce i-a surpat stăpânirea. Rămâneţi tari în tradiţiile sfinte ale Bisericii şi cinstiţi pe cea plină de dar şi mai ales slujiţi-o şi luaţi-o ca apărătoare şi sprijinitoare. Că mult poate rugăciunea Maicii, spre milostivirea Stăpânului şi nu este nimeni care să se încreadă în mila Preacuratei şi să nu fie ajutat şi mângâiat.
