Una dintre cele mai vechi şi însemnate sărbători creştine este Pogorârea Sfântului Duh sau ziua Cincizecimii, întrucât serbarea are loc la 50 de zile după Învierea Domnului. Înainte de a se urca la cer, Hristos le-a poruncit ucenicilor ca după Înălţarea Sa la cer, aceştia să se întoarcă în Ierusalim şi să aştepte acolo până ce vor fi îmbrăcaţi cu putere din cer. Aşadar, El le-a făgăduit ucenicilor că vor lua Duh Sfânt, despre care a vorbit în timpul vieţii Sale. Făgăduinţa lui Hristos s-a împlinit la cincizeci de zile după Paşti şi la zece zile după Înălţarea Sa la ceruri. Întruparea lui Hristos a avut drept scop biruinţa asupra morţii şi venirea Preasfântului Duh în inimile oamenilor. De altfel se cunoaşte faptul că scopul vieţii bisericeşti şi duhovniceşti este de a ne face mădulare ale Trupului lui Hristos şi de a lua Duh Sfânt. Acestea două sunt indisolubil legate între ele. Cincizecimea este ultima sărbătoare din cele care se referă la reînnoirea omului. Făgăduinţa şi Pogorârea Duhului Sfânt s-a făcut în zi de duminică. Din acest fapt înţelegem importanţa duminicii, pentru că cele mai mari evenimente împărăteşti au avut loc în această zi. În prima zi a săptămânii, adică duminica, a început Dumnezeu zidirea lumii, pentru că atunci a fost creată lumina. În zi de duminică a început reînnoirea creaţiei, prin Învierea lui Hristos şi tot în zi de duminică s-a desăvârşit reînnoirea creaţiei prin pogorârea Sfântului Duh. Crearea lumii s-a făcut de către Tatăl împreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, reînnoirea s-a făcut de către Fiul, prin bunăvoirea Tatălui şi participarea Duhului, iar desăvârşirea prin Duhul cel de viaţă dătător. Duhul Sfânt s-a pogorât asupra Sfinţilor Apostoli ca o suflare de vânt, sub chipul limbilor ca de foc şi a revărsat în ei o putere nouă, necunoscută lumii până atunci, care a făcut din pescarii simpli şi fricoşi, de până atunci, cei mai devotaţi Apostoli şi cei mai neînfricaţi misionari, cum n-a avut lumea niciodată. Împotriva vitregiilor lumii şi împotriva tuturor păcatelor ei îndatinate, Sfinţii Apostoli au izbutit să resădească în inimile oamenilor cea mai curată şi cea mai luminoasă învăţătură, Evanghelia dragostei şi a păcii şi să producă, prin cele mai simple mijloace, cea mai mare revoluţie morală şi religioasă cunoscută în istoria lumii prin răspândirea creştinismului. Pentru prima oară în istoria lumii S-a arătat cu putere, în public, Sfântul Duh, Duhul Adevărului, pe care lumea, prin simţurile, prin puterile şi prin luminile ei, nu-L poate primi, deoarece nu-L vede şi nu-L cunoaşte, pentru că nu ştie de unde vine şi unde merge. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, oamenii lumii, bărbaţi, femei şi copii, atât de diferiţi ca neam şi ca stare socială, pot deveni o comuniune sfântă. După cum sufletul dă viaţă şi mişcare trupului nostru, tot aşa Duhul Sfânt dă viaţă şi mişcare, spre binele tuturor, mădularelor Bisericii, care suntem noi creştinii.
SINAXAR ORTODOX 2026: Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou
Acest cuvios a trăit în secolul al XIII-lea, pe vremea Imperiului româno-bulgar într-un sat de pe malul râului Lom,...
