Sfânta Cuvioasă Teodora se trăgea din cetatea Alexandriei și a trăit în secolul al V-lea, pe vremea împăratului Zenon. S-a născut într-o familie înstărită și Dumnezeu îi dăruise un soț iubitor și credincios. Însă prin lucrarea diavolului, Teodora a căzut în păcat cu un tânăr în lipsa soțului ei. Din cauza mustrărilor de conștiință, la câteva zile, Teodora și-a părăsit soțul și casa și a intrat în Mănăstirea Octodeocat, fiind tunsă și îmbrăcată în haine bărbătești. După grele încercări și aspră ascultare, fratele Teodor (Sfânta Cuvioasă Teodora) a fost îmbrăcat în haina de monah.
Postul și încercările îi schimbaseră mult trăsăturile feței, astfel încât trimisă fiind după untdelemn în Alexandria și-a văzut soțul în pragul unei biserici, iar acesta a salutat-o și a trecut mai departe. Iertându-i păcatele, Dumnezeu a învrednicit-o pe Sfânta Cuvioasă Teodora de darul minunilor. Diavolul, însă, nu a încetat cu ispitele asupra fericitei Teodora.
Starețul mănăstirii trimițând-o pe Sfânta Cuvioasă Teodora să cumpere grâu, aceasta a înnoptat la Mănăstirea Enatului. Aici, starețul acestei mănăstiri a primit vizita fiicei sale, deoarece fusese căsătorit înainte de a intra în mănăstire. Noaptea, Sfânta Cuvioasă Teodora se trezește în chilia în care dormea cu fata starețului care îl cere să păcătuiască cu ea. Refuzând, aceea a găsit pe altcineva cu care a păcătuit, rămânând însărcinată.
După ce copilul s-a născut, starețul Mănăstirii Enatului a adus copilul la Mănăstirea Octodeocat, punând fapta întâmplată pe seama fratelui Teodor. Sfânta Cuvioasă Teodora a fost alungat din mănăstire împreună cu copilul, deși avea șansa să-și dovedească nevinovăția.
Timp de șapte ani s-a chinuit într-o colibă din apropierea mănăstiri, hrănind pruncul. După cei șapte ani, monahii, văzând la ce nivel de viață îmbunătățită a ajuns Sfânta Cuvioasă Teodora, a fost reprimit în mănăstire, unde i s-a dat o chilie în care să își crească copilul, fără să fie supus nici unei ascultări mănăstirești.
După alți doi ani Cuviosul Teodor, în anul 490, s-a mutat la Domnul și abia atunci au realizat monahii din mănăstire că este femeie în momentul în care au dorit să îl schimbe pe cel adormit în straiele de înmormântare. Acest lucru a dovedit și nevinovăția ei în cazul acuzelor de desfrânare aduse.
Tot atunci, soțul Teodorei, îndrumat fiind de Dumnezeu către Mănăstirea Octodeocat, a aflat cele întâmplate și întristându-se, a cerut voie starețului să rămână în chilia Sfânta Cuvioasă Teodora și călugărindu-se, s-a nevoit în post, în rugăciuni și în lacrimi, aducându-și aminte de ostenelile cuvioasei Teodora. Nu după multă vreme, sfârșindu-se, a trecut la Domnul. Iar copilul acela, anume Teodor, pe care cuvioasa l-a avut în loc de fiu, a moștenit obiceiurile, ostenelile, nevoințele și toată viața cea îmbunătățită a acelui nevinovat tată al său, mai bine spus a maicii sale, Sfânta Cuvioasă Teodora, și a ajuns în atâta desăvârșire, încât, după moartea egumenului mănăstirii aceleia, a fost ales egumen de toți călugării și a fost părinte bun, povățuindu-i pe fiii săi la calea mântuirii pe care și el însuși a mers.
