Sfânta Teofana s-a născut din neam împărătesc, din părinţii Constantin şi Ana, care au fost rudenii a mai multor împăraţi bizantini. Părinţii ei au fost sterpi vreme îndelungată, dar s-au rugat cu stăruinţă Maicii Domnului să le dezlege nerodirea şi să le dăruiască lor prunc. Iar Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Maici, le-a dăruit lor pe prunca Teofana. Crescută în cel mai curat duh creştinesc din cea mai fragedă pruncie, copila Teofana a depăşit cu mult pe toţi ceilalţi de vârsta ei în toate virtuţile creştineşti. Ajungând la vârsta cuvenită, a fost dată de soţie lui Leon, fiul împăratului Vasile Macedoneanul. Ea a împărtăşit cu credincioşie cumplitele încercări care s-au abătut asupra soţului ei. Plecând urechea la calomnii criminale, cum ca fiul lui, Leon, voia să-şi ucidă tatăl la vreme potrivită, credulul împărat Vasile şi-a aruncat fiul în temniţă, şi de asemenea pe Teofana, nora lui. Astfel au zăcut în temniţa cei doi nevinovaţi vreme de trei ani. Dar după aceşti ani, la praznicul slăvitului prooroc Ilie, împăratul îndurerat a eliberat din temniţă pe fiul şi nora sa. După moartea tatălui, Leon a urcat pe tronul imperial, şi datorită înţelepciunii lui poporul l-a numit „cel înţelept”. Împărăteasa Teofana însă nu a socotit a fi vreun lucru mare schimbarea destinului lor şi măreţia demnităţii imperiale. Ea, având mintea cu totul închinată lui Dumnezeu, nu cugeta decât la mântuirea sufletului, la post, rugăciune, la miluirea neîncetată a săracilor, nevoiaşilor şi bătrânilor, şi la facerea de bine la mănăstirile şi bisericile lui Dumnezeu. Niciodată nu s-au auzit ieşind din gura ei cuvinte deşarte sau neadevărate, nici vreo insultă sau cuvânt aspru vreodată. După lungă vreme, s-a îmbolnăvit de pe urma nevoinţelor şi suferirii nedreptăţilor, însă şi boala a folosit-o ca pe un prilej de mai mare înfrânare. Nu se deosebea cu nimic de marii nevoitori din pustiecăci şi-a cunoscut ceasul sfârşitului. După moartea ei, în anul 895, nu a trecut mult timp până ce Dumnezeu a arătat-o făcătoare de minuni, pentru lipsa ei de pizmuire, neţinerea de minte e răului, marea sa milostenie şi rugăciunile sale. Însuşi împăratul Leon al VI-lea, fostul ei soţ, a zidit o frumoasă biserică în cinstea ei, lângă vestita biserică a sfinţilor Apostoli. Zice cântarea închinată Sfintei Teofana: „Cunoscut-a împărătescul tău soţ sfinţenia ta, văzându-ţi nevoinţele şi viaţa neprihănită, iar după a ta adormire a fost cuprins de râvna de a ridica ţie sălaş de închinare”. Sfintele ei moaşte se află la Patriarhia Ecumenică din Constantinopol.
SINAXAR ORTODOX 2026: Sfântul Sfințit Mucenic Autonom, Episcopul Italiei
În vremea prigoanei lui Dioclețian (284-305), Sfântul Autonom era episcop în Italia. Acesta plecă din Italia către părțile asiatice ale...
