Sfânta Muceniță Iulia fecioara era de origini africane, fiind născută în Cartagina. În urma unor invazii probabil vandale, a fost răpită și luată prizonier. Stăpânul său se numea Eusebiu, un păgân practicant. Văzând că este creștină, Eusebiu a sfătuit-o de multe ori să se lepede de Hristos și să se facă de o credință cu el, dar Iulia l-a privit cu dispreț. Văzând că Iulia este foarte credincioasă și pricepută la treburile pe care i le încredința, negustorul a lăsat-o în pace și nu i-a mai vorbit niciodată de credință. Într-una din călătoriile sale spre Gallia, Eusebiu, a luat cu sine și pe Iulia, credincioasa roaba sa, de vreme ce vedea că averea lui se înmulțește prin mâinile ei, pentru că Dumnezeu a binecuvântat pentru dânsa casa acelui negustor, ca altădată în Egipt casa lui Putifar, pentru Iosif. De aceea, cu negustoria sa cea de mult preț, a luat și pe roaba sa, iar mai ales a lui Hristos, care era mai scumpă decât toată negustoria, și a pornit pe mare. Și călătorind pe lângă insula care se numea Corsica, a stat acolo. Iar în insula aceea, deși erau cetăți creștinești, însă erau și păgâni mulți și când negustorul acela s-a oprit pe insulă, a văzut aproape de port o adunare a păgânilor de o credință cu el, făcând prăznuire și aducând jertfe zeilor. Deci s-a dus la ei cu toți slujitorii lui și, cumpărând un vițel gras, l-a adus împreună cu ei jertfă zeilor și au început a se veseli mâncând, bând și dănțuind. Sfânta Muceniță Iulia însă, fiind creștină, nu a jertfit și nici nu a consumat carne sau băuturi afierosite zeilor păgâni. După ce stăpânul fecioarei s-a îmbătat și a adormit, unul din cei ce jertfeau idolilor a mers pe corabie și văzând-o pe Sfânta Iulia rugându-se cu lacrimi în ochi, a luat-o și a dus-o înaintea căpeteniei lor, zicând că aceasta îi hulește pe zeii lor păgâni. A explicat păgânilor faptul că nu se cuvenea să facă acest lucru pentru că zeii sunt plăsmuiri omenești, ori Dumnezeul Adevărat, Singurul Dumnezeu, descoperit oamenilor în Iisus Hristos Domnul nostru ne oprește să slujim falșilor zei. Aflând credința ei, păgânii i-au promis că o vor elibera din robia stăpânului său, dacă va jertfi idolilor. Sfânta le-a răspuns: „Libertatea mea este ca să slujesc lui Hristos, Căruia-I slujesc cu conștiința curată, iar de rătăcirea voastră mă mâhnesc”. Păgânii au încercat prin toate mijloacele să o convingă pe această plăpândă sclavă să renunțe la credința ei. Pentru că Sfânta Iulia a rezistat au încercat să o batjocorească omorând-o ca pe Cel pe care ea îl cinstea ca Dumnezeu – prin răstignire. Numai că acei păgâni nu au înțeles marea cinste pe care i-au făcut-o, aceea de a-L urma pe Domnul Iisus Hristos și în moarte. Iar când sfântul ei suflet s-a dezlegat din legăturile trupești, s-a văzut de toți zburând din gura ei o porumbiță mai albă ca zăpada, înălțându-se spre cer. S-a văzut încă la dânsa, de către cei ce o munceau, și o arătare îngerească. Deci mare frică a căzut peste ei și au fugit de acolo, rămânând numai trupul sfintei, spânzurat mort pe cruce. Dar Domnul Hristos nu a lăsat trupul singur, pentru că a poruncit îngerilor Săi ca să-l păzească, până ce a rânduit să fie cinstita ei îngropare în chipul acesta. Sfânta Muceniță Iulia din Cartagina, tânăra fecioară care pentru dragostea ei față de Hristos a înfruntat chinurile păgânilor și a primit asemenea Stăpânului Hristos cununa martirică prin răstignirea pe Sfânta Cruce. De-a lungul secolelor la mormântul Sfintei Iulia s-au lucrat nenumărate minuni, iar unora dintre cei vii chiar mucenița li s-a înfățișat aievea. Ea a luat mucenicia cu cinste în veacul al șaselea. Prin arătare cerească trupul său i-a fost luat de către niște monahi creștini și dus în insula Gorgona. În anul 763, sfintele sale moaște au fost luate de către regele longobarzilor Desiderius cu soția sa Ansa și au fost mutate în Brescia, orașul său natal, într-o mânăstire benedictină de maici. Mărturia Sfintei Iulia a întărit creștinii veacuri de-a rândul și a rămas în amintirea Bisericii pentru vecie.
SINAXAR ORTODOX 2025: Sfântul Mucenic Ioan Valahul
Acest Sfânt Mucenic s-a născut în Ţara Românească, din părinţi de bun neam şi binecredincioşi, pe la anul 1644,...
