SINAXAR ORTODOX 2024: Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan

Sfântul Ioan era din Betsaida Galileii dintr-o familie înstărită. Tatăl său, Zevedeu, avea mreje de pescar și avea mai mulți lucrători, precum și cei doi copii, Iacov și Ioan care îl ajutau. Cât despre mama Sfântului Ioan, Salomeea, care era verișoară cu Maica Domnului, aflăm din Evanghelii că slujea lui Hristos, mergând în urma Lui cu alte femei evlavioase. Atunci când a început să predice Sfântul Ioan Înaintemergătorul în pustia Iordanului venirea lui Hristos, Ioan cu Andrei – fratele lui Petru – care erau și ei pescari, au mers aproape de el și au devenit ucenicii lui. La o zi după Botezul Domnului, Înaintemergătorul le-a arătat acestora pe Iisus care trecea și le-a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” Atunci, ei s-au apropiat de Hristos, iar când Acesta i-a văzut, a întrebat: “Ce căutați?” Andrei și Ioan I-au zis: „Rábbi (adică Învățătorule), unde locuiești?” „Veniți și veți vedea!” le-a răspuns Hristos. Au venit la casa unde locuia și au rămas până seara, ascultând, pentru prima dată, cuvântări despre viață din gură dumnezeiască. După două luni, Fiul lui Dumnezeu i-a chemat pe Andrei și pe Petru lângă El, precum și pe Iacov și pe Ioan. Acestea s-au întâmplat pe malul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii). Cele două perechi de frați au lăsat năvoadele și corăbiile și din acel moment s-au alăturat lui Hristos. Și-au schimbat ocupația după cuvântul pe care li l-a spus Domnul: din pescari de pești au devenit pescari de oameni. Dintre toți Apostolii, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a fost cel mai tânăr. S-a dedicat lui Iisus cu însuflețire. La început avea o fire irascibilă. Râvna arzătoare și dragostea pătimașă pe care le arăta, aminteau, adesea, de primul lui Învățător pe care l-a avut, pe Înaintemergătorul Domnului. Niciunul dintre Apostoli nu avea o legătură atât de strânsă cu Domnul. Ioan stătea întotdeauna lângă Învățător și adeseori punea capul pe pieptul Lui. Uneori când Fiul lui Dumnezeu, se separa de ceilalți ucenici, pentru a se ruga singur cu Tatăl Lui, Îl însoțeau numai trei dintre aceștia – Petru, Iacov și Ioan. La fel, atunci când s-a schimbat la Față pe muntele Taborului sau când era îngrijorat și se ruga pe muntele Măslinilor. Cel mai apropiat de Iisus era Ioan: cuvintele și suspinele lui Hristos întâlneau prima dată inima lui. Atunci când L-au prins pe Hristos, ceilalți ucenici s-au împrăștiat precum oile cărora li s-a luat păstorul, numai Ioan și Petru l-au urmat până în curtea Arhiereului Anna. Acolo Petru s-a temut și s-a lepădat în fața slujnicei, însă Ioan a rămas credincios. Ioan era cunoscut în mediul arhieresc, după cum citim în Evanghelie, și de aceea risca să se expună mai mult. Când Hristos s-a suit pe cruce, Ioan, împreună cu Maica Domnului, a stat alături de El până în ultimele clipe. Iisus înainte de a-și da duhul, i-a încredințat lui Ioan pe mama Sa. La coborârea de pe cruce, Ioan i-a ajutat pe Iosif și Nicodim și, plângând, a pus încă o dată capul pe pieptul lui Hristos, împuns de suliță. Chiar și după Înviere, atunci când Mironosițele i-au înștiințat pe Apostoli, Ioan a ajuns primul la mormântul gol. De asemenea, el L-a recunoscut pe Domnul când s-a arătat la Marea Tiberiadei. După pogorârea Sfântului Duh, împreună cu Petru și Iacob, ruda Domnului, Ioan era socotit ca unul dintre stâlpii Bisericii din Ierusalim. După anul 70, când romanii au dărâmat Ierusalimul și Templul Sfânt, Apostolul Ioan se stabilește în orașul Efes din Asia Mică, conducând Biserica de aici, întemeiată de Sfântul Apostol Pavel, cu autoritate recunoscută. Între anii 90-95, însă, el a fost exilat în insula Patmos, de către împăratul Domițian. Într-o peșteră din acest loc pietros, Ioan a primit revelația despre sfârșitul lumii, pe care a consemnat-o în cartea profetică Apocalipsa. După moartea lui Domițian, sfântul s-a întors în Efes. Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a scris Apocalipsa pe când se afla în insula Patmos, iar Evanghelia și cele trei Epistole le-a scris pe când se afla în Efes, după întoarcerea din exil.  Sfântul Ioan a trecut la cele veșnice la aproape o sută de ani, în apropiere de localitatea Efes, unde a și fost înmormântat.