Sfântul Eftimie s-a născut în orașul Meletina (azi Malatia) de la granița dintre Capadocia și Armenia Mică, din părinți creștini bogați, pe nume Pavel și Dionisia. Dumnezeu le-a dăruit copilul în urma multor rugăciuni către bunul biruitor mucenic Polieuct, cel ce primise cununa muceniciei în acel oraș. Copilul a reprezentat bucuria bătrâneților lor, de aceea l-au numit Eftimie care se traduce prin „veselie”. La câțiva ani de la nașterea băiatului, binecredinciosul Pavel s-a mutat la Domnul. Văduva Dionisia l-a încredințat Episcopului Otrie al Meletiei spre învățătură și purtare de grijă, ea intrând în rândul diaconițelor orașului. Eftimie a fost hirotonit la timpul potrivit de către Episcopul Otrie care l-a făcut și exarh al mănăstirilor din eparhie. După o călătorie efectuată în anul 406 în Palestina, unde s-a închinat la Locurile Sfinte, Eftimie s-a așezat într-o chilie din apropierea Mănăstirii Faran, la aproximativ 7 kilometri răsărit de Ierusalim, în drum spre Ierihon. Cuviosul Eftimie se hrănea din lucrul mâinilor sale, împletind coșuri. În anul 411, alături de Cuviosul Teoctist Pustnicul, Cuviosul Eftimie s-a așezat într-o peșteră de la marginea Ierihonului, într-un loc stâncos stăpânit atunci de un om bogat, pe nume Lazariul. Umblând cu turmele, păstorii acestui om au descoperit peștera celor doi ostenitori, Eftimie și Teoctist. Vestea s-a răspândit repede prin toate satele din jur și în scurt timp au început să vină la ei nu numai oamenii din popor pentru rugăciuni și folos sufletesc, ci și ucenici care doreau să primească sfaturi și învățături duhovnicești. Înmulțindu-se numărul acestora, Cuvioșii Eftimie și Teoctist au trebuit să înființeze acolo o mănăstire. Din peșteră au făcut biserică. Cuviosul Eftimie nu a vrut să rămână stareț al acelei mănăstiri, ci dorindu-și viața sihăstrească, s-a retras într-o peșteră din apropiere. Monahii veneau la el sâmbăta și duminica pentru a-i asculta cuvântul. Binecuvântarea lui Dumnezeu s-a pogorât peste el, Eftimie primind darul săvârșirii minunilor, al tămăduirilor și al înainte-vederii. Între alte daruri primite de la Dumnezeu de Sfântul Eftimie, a fost și acela de a-și cunoaște propriul sfârșit. Astfel, prevestindu-și moartea, precum și pe a ucenicului său Domețian la 7 zile după moartea sa, Sfântul Cuvios Eftimie a trecut la Domnul la 20 ianuarie 473, fiind în vârstă de 97 de ani. După șapte zile s-a mutat către Domnul și Domețian, ucenicul sfântului, așa cum îi proorocise și a fost îngropat lângă mormântul părintelui său, unde se făceau multe minuni spre slava lui Dumnezeu.
SINAXAR ORTODOX 2026: Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou
Acest cuvios a trăit în secolul al XIII-lea, pe vremea Imperiului româno-bulgar într-un sat de pe malul râului Lom,...
