Sfântul Irodion s-a născut în anul 1821 la Bucureşti primind numele la botez loan. La vârsta de 20 de ani intră ca viețuitor la Mănăstirea Cernica, atras fiind de viața isihastă ce se trăia aici, sub oblăduirea starețului Calinic. În 1846 este tuns în monahism primind numele Irodion. Odată tuns în monahism, tânărul monah Irodion conştientizează marea vocație la care a fost chemat, adăugând nevoință peste nevoință. Era foarte iubitor de frați, nu discredita pe nimeni niciodată, se ferea de orice vorbire de rău, postea foarte mult, dormea doar 3-4 ceasuri pe noapte și făcea sute de metanii pe zi. Prin aceste nevoințe devine foarte iubit de toată obștea, atrăgând respectul și aprecierea starețului său. În septembrie 1850, starețul său, Calinic, este hirotonit episcop la Râmnicu Vâlcea unde şi-a luat cu el mai mulți ucenici pentru a-i fi spre ajutor în refacerea episcopiei amintite, ce era într-o vizibilă decădere. Printre ucenicii luați este şi monahul Irodion, pe care-l va detaşa pe la sfârşitul anului 1851 la schitul Lainici de pe Valea Jiului și pe care-l va hirotoni întru diacon şi apoi întru preot în 1853, numindu-l ecleziarh. Iar în 1854 îl numeşte stareț la schitul Lainici. Între 1854-1900, starețul Irodion a păstorit 41 de ani acest schit cu 5 mici intermitențe. A fost cel mai longeviv stareț al schitului Lainici din toate timpurile. După moartea duhovnicului său, Sf. Calinic-episcopul, îşi ia ca duhovnic pe ucenicul său Irodion, starețul de la Lainici. Astfel, ucenicul devine avă, iar ava devine ucenic. Nu după mult timp, cucerindu-se de evlavia sa sfântul Calinic îl va numi “Luceafărul de la Lainici”. Simțea o mare uşurare, avea o aleasă încredere şi deosebită apreciere la adresa starețului Irodion. Sfântul Calinic venea foarte des la Lainici la povață și spovadă. Se cunoaşte faptul că spre sfârşitul vieții avea la sufletul său acea triadă de Mănăstiri Cernica, Frăsinei şi Lainici, la care ținea foarte mult şi pe care le susținea în rugăciunile sale. Cuviosul Irodion, ca toți marii sfinți, a avut foarte multe ispite din partea confraților săi, dar el, formându-se în duhul isihast cernican, le biruia cu smerenie şi cu răbdare. Cu cât înainta în virtute, cu atât i se înmulțeau ispitele, călindu-se în ele ca aurul în foc, acesta fiind paradoxul sfințeniei – suferința. Foarte repede i se duce faima atât în Oltenia cât şi dincolo de Carpați, în Transilvania. Devenise făcător de minuni din viață. Avea puterea de a alunga duhurile necurate din oameni, îi cunoștea de la prima vedere, spunându-le păcatele lor și pe cele ale înaintaşilor. Pe 3 mai 1900, Cuviosul Irodion se mută la Domnul. La 7 ani de la mutarea sa la Domnul, starețul Teodosie Popescu, la insistențele ucenicului Cuviosului Irodion, ieromonahul lulian Drăghicioiu, cere episcopului Râmnicului blagoslovenie pentru a-l dezgropa. Aceasta este o tradiție monahală foarte veche, care se păstrează mai ales în Muntele Athos până azi, ca la 7 ani de la moartea monahului, acesta este dezgropat si i se face din nou slujba înmormântării. Aşa s-a petrecut şi cu trupul Cuviosului Irodion. Este dezgropat, însă cu toții au rămas surprinşi deoarece trupul era întreg și neputrezit. Au raportat episcopului faptul acesta, la care episcopul ar fi exclamat: „Aista mi-ai fost, Irodioane !!”. Însă, i-au făcut slujba înmormântării şi l-au pus în mormânt, deoarece Lainiciul nu avea osuar sau gropniță, cum aveau alte mănăstiri mai mari, pentru a fi puse acolo. Cuviosul Irodion, fiind în viață a profețit că la câțiva ani de la mutarea sa la Domnul, Lainiciul va fi pustiit. Ceea ce s-a și întâmplat în Primul Război Mondial. Mitropoliții Olteniei de după 1990, Î.P.S. Nestor şi Î.P.S. Teofan, au dorit să-l canonizeze pe Cuviosul Irodion, cercetându-i viața plină de sfințenie, însă probabil nu se împlinise numărul de rugăciuni. Noul mitropolit al Olteniei de după 2008, Î.P.S. Irineu, având evlavie specială la Sfântul Calinic şi implicit la duhovnicul său, Cuviosul Irodion, a demarat procesul de canonizare (cercetarea istorică şi dezgroparea mormântului). Canonizarea Sfântului Irodion a fost făcută de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2011.
SINAXAR ORTODOX 2024: Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi
Sfânta Parascheva s-a născut în localitatea Epivata (astăzi Selim Paşa), în Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de...
