Sfântul Ion cel Nou de la Suceava era originar din Trapezunt, în Asia Mică, şi negustorea cu tatăl său făcând comerţ cu cetăţile de pe malul Mării Negre. Într-una din călătoriile spre Cetatea Albă, pe Nistru, a avut o dispută cu un neguţător veneţian care, din răzbunare, a minţit pe stăpânul mongol al cetăţii că Ioan vrea să devină musulman. În confruntarea cu acesta, tânărul creștin i-a spus că nu are motive să-si schimbe credința, ceea ce a declansat furia eparhului, sau mai marelui cetătii, care a poruncit ca Ioan să fie chinuit. A suportat cu credintă si stoicism torturi înfricosătoare între care legarea de coada unui cal sălbatic si târârea pe caldarâmul cetătii – iar în final i s-a tăiat capul. Era 2 Iulie 1330. Trupul lui Ioan a fost dus în procesiune în biserica Cetătii Albe si depus acolo. Vestea despre minunile care se săvârseau la moastele sale s’a răspândit în toată Moldova. Evlaviosul domn Alexandru cel Bun (1400-1432), cel care obtinuse în 1401 recunoasterea canonică a mitropolitului Iosif al Moldovei de la Patriarhia Ecumenică a reusit să pecetluiască acest act bisercesc prin aducerea moastelor Sfântului Ioan de la Cetatea Albă la Suceava, la 24 Iunie 1402, si așezarea lor în biserica Mirăuţilor, atunci catedrală mitropolitană. Sfintele moaște au fost însoțite de ieromonahul Grigorie Țamblac si au fost întâmpinate de Alexandru cel Bun si de mitropolitul Iosif la locul numit „Poiana Vlădicii” de lângă Iași. La puțin timp, racla a fost îmbrăcată în argint, iar pătimirea Sfântului Ioan redată în 12 scene sculptate pe raclă. Multe minuni s-au săvârșit la racla Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. După despresurarea Vienei (1688), craiul polon Ioan Sobietki a jefuit Moldova, a dat foc la mânăstiri si a prădat odoare sfinte. L’a luat cu sila pe mitropolitul Dosoftei împreună cu racla Sfântului Ioan cel Nou ducându-i în captivitate la Zolkiev. Ocrotitorul Moldovei a rămas acolo o sută de ani, până la 13 Septembrie 1783, când au fost repatriate moaștele Sfântului Ioan si depuse cu cinste în biserica catedralei mitropolitane din Suceava. Peregrinările moaștelor Sfântului Ioan nu s-au oprit. În timpul primului război mondial – spre a fi ocrotite – au fost duse în capela română din Viena unde au rămas până la 25 Iulie 1918, când au fost readuse în biserica mânăstirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava. A fost canonizat de Sf.l Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 28 februarie 1950.
SINAXAR ORTODOX 2026: Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou
Acest cuvios a trăit în secolul al XIII-lea, pe vremea Imperiului româno-bulgar într-un sat de pe malul râului Lom,...
