Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie s-a născut la data de 29 septembrie 1910, la Vața de Sus, în Hunedoara. A urmat Liceul Național Ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a terminat ca șef de promoție, în 1929. În același an, s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu, pe care a finalizat-o în 1933, sscrie doxologia.ro.
A primit, la recomandarea profesorului Nicolae Popovici, o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din București. În paralel, a audiat cursuri la Facultatea de Medicină, ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic, de la Facultatea de Teologie din București. Pe 11 septembrie 1936 a fost hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan.
În anul 1939 petrece trei luni la Muntele Athos. La întoarcere a adus manuscrisele ce au stat la baza Filocaliei românești. A fost închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, din județul Brașov, iar în Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 fost hirotonit preot și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu, pe care a renovat-o. După ocuparea țării de către armata sovietică, Cuviosul Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea, pe 17 iulie 1945 și eliberat pe 30 iulie 1945, fiind găsit nevinovat. La data de 14 mai 1948 a fost arestat din nou, pentru vina de a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului.
Atât pentru aceste bănuieli, cât și din cauza notorietății sale printre credincioșii creștini, este schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a transferat de la Mănăstirea Sâmbăta, la Mănăstirea Prislop, în noiembrie 1948. Acolo a fost pus stareț, iar după ce lăcașul de cult a devenit mănăstire de maici, a devenit duhovnic al mănăstirii, cu întreruperi în perioadele de arestare și anchetare. Pe 15 ianuarie 1950 a fost arestat pentru a treia oară, urmând să execute detenție „administrativă” la Canal, până pe 23 martie 1951.
Eliberarea s-a datorat patriarhului Justinian Marina, care i-a semnalat ministrului Teohari Georgescu pericolul revoltării făgărășenilor. De Rusalii, în 1953, a fost anchetat din nou, apoi dus în arest la Timișoara, Jilava și Oradea pentru 6 luni, din 5 octombrie 1955, până în aprilie 1956. În anul 1959 i s-a înscenat nereguli financiare, pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a i se interzice să slujească la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra acestei decizii).
A urmat pribegia la București, unde a fost tot timpul ținut în marginalitate. A lucrat pe postul de pictor bisericesc, până la pensionarea sa din 1968, rămânând sub supravegherea Securității. După anul 1984 se retrage la Mănăstirea Sinaia, iar pe data de 28 noiembrie 1989 trece la Domnul, fiind în vârstă de 79 de ani. A fost înmormântat, după dorința sa, la Mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989.
Sursa video: Mănăstirea Sf. Dimitrie Sighișoara
